Dragostea este regăsire şi împlinire

  Interesul pentru Hristos pare mare în sondaje, dar opțiunea pentru o dedicare reală este adesea minimă. Ucenicia nu este un hobby interesant, ci – mai degrabă – devotamentul de a-L urma, indiferent de consecințe. Aceasta este măsura dragostei.

Hristos (Care nu era pescar) le spune apostolilor (pescari profesioniști) unde să pescuiască… Și ei Îl ascultă. Cel ce găsește înțelesul acestor cuvinte nu va cunoaște moartea! Iubirea nu este o iluzie. Mai degrabă lumea este o iluzie. Era imposibil ca omul să se salveze singur, învață sfântul Irineu. Omul va căuta totdeauna iubirea. Văzând că nu o găsește în patimi, se va îndrepta către Hristos. Iubirea Lui dăruiește omului stabilitate vitală. Ce este viața noastră? Răspunde sfântul Dorotei: Viața noastră sunt virtuțile (credința, nădejdea și dragostea). Și dacă vi se cere altceva, zice sfântul Ignatie, dacă vi se cere despărțirea de dragostea lui Hristos, atunci înfundați-vă urechile!

Dragostea este regăsire şi împlinire, zice sfântul Ioan Gură de Aur. Dragostea este prilej de dăruire. Cea mai profundă este dragostea conjugală (soţii aparţin unul altuia, dar amândoi aparţin lui Dumnezeu, Cel ce aprinde flacăra dragostei în inima lor). Adevărata măreţie a omului constă în a participa la dragostea divină. Fără Cruce, nu poate exista nici un fel de dragoste (de pe Cruce, Hristos aşteaptă răspunsul nostru). Omul devine SUBIECT al dragostei divine. Cu cât EU şi TU Îl iubim mai mult pe EL, cu atât ne iubim şi noi mai mult, zice pr. Stăniloae. Împlineşte porunca divină doar omul care are multă dragoste pentru Dumnezeu. Omul dragostei devine omul învierii (dragostea divină depăşeşte orice altă dragoste). Sfântul Dionisie laudă negaţiile: Dumnezeu nu este ură, El nu este moarte! Omul iubeşte vocea lui Dumnezeu, îmbrăţişarea Lui, hrana Lui, mireasma Lui. Toţi am avea de câştigat din sporirea dragostei (fără reacţii ostile, fără invidie).

Noi Îl cunoaștem pe Dumnezeu după dragostea Sa, zice sfântul Irineu. Omul trebuie să crească, să se întărească, să se apropie de Dumnezeu. În Hristos, omul a revenit la frumusețea dorită de Dumnezeu dintru început. Omul este eliberat prin har: nu mai respectă Legea din teamă, ci din dragoste. Vechiul Testament este umbra care a dispărut când a răsărit Soarele (Hristos). Omul dornic să cunoască adevărul trebuie să privească spre Tradiția Sfinților Părinți (harta unei comori fără egal). După cădere, omul (Adam) nu L-a mai văzut pe Dumnezeu, pentru că s-a ascuns printre copaci (azi, omul se ascunde în spatele pretextelor derizorii). Adam conducea SPRE moarte, Noul Adam – Hristos conduce PRIN moarte, spre înviere. Crucea este AMVONUL de la care Hristos ne învață dragostea. În dragoste pulsează veșnicia. Dragostea este dobândirea cu anticipație a bunurilor viitoare (Apocalipsa 19, 7) și unirea cu Hristos PENTRU TOTDEAUNA (Efeseni 5, 32). Hristos i-a poruncit leprosului vindecat să nu zică nimănui, dar el spune tuturor, în timp ce nouă ne poruncește să spunem tuturor, dar nu zicem nimănui.

  • Omul nu mai vrea nimic pentru sine, se abandonează în brațele lui Dumnezeu, zise părintele de ziua sfântului profet Iona, copilul fenician înviat de Ilie în Sarepta. Astfel, omul este pătruns de dragoste. Se învață cu cele duhovnicești și se dezvață de cele trupești. Astfel, dragostea devine voința omului unită cu voința lui Dumnezeu.

Omul care a rătăcit drumul, cu cât se îndepărtează mai mult de dragoste, cu atât se pierde. Omul nu trebuie să se gândească la ce face, ci – mai degrabă – la ce este: dacă omul este bun, atunci și faptele lui vor fi bune, virtuoase. Dacă omul se atașează de Dumnezeu, tot binele se atașează de el. Stavila e doar în om, atunci când dragostea divină nu este totul pentru el. Cu cât omul se simte mai slab, cu atât mai mult trebuie să se înarmeze cu dragostea divină. Omul nu trebuie să se teamă de nimic, câtă vreme voința lui este bună. Dacă un om este în extaz mistic, dar știe că un vecin bolnav așteaptă o supă, mai bine se grăbește cu supa.

Omul care s-a lepădat de sine este acoperit de dragostea divină. Lumina strălucește în cel mai cumplit întuneric. Chiar atunci când se află în beznă, omul zărește lumina, o dorește. Adevărata dragoste nu poate fi răstălmăcită, ci alungă păcatul, ca și cum nu ar fi existat vreodată. Omul trebuie să prețuiască mai mult smerenia, să imite mai mult pe Hristos, să se roage, să postească, să fie blând, să nu se neliniștească pentru hrană, să se lase condus de Dumnezeu și să se bucure de tot ce primește.

Bogăția dragostei divine umple sărăcia omului. Dacă vrea să scape de suferință, omul nu are altă soluție decât să se alipească de Dumnezeu. Chiar de pierde totul, numai să nu piardă dragostea divină! Vorbind despre dragoste, omul se bâlbâie, deoarece nu știe să vorbească despre cele dumnezeiești. Cine Îl caută pe Dumnezeu și dorește simultan și altceva, nu Îl va găsi. Cine dorește doar propriul câștig, nu pe Dumnezeu Îl caută.

Maria Magdalena Îl căuta pe Hristos și nu s-a mulțumit să găsească doi îngeri, ea Îl căuta pe Dumnezeu. Știa că omul care se bucură pururea se bucură în afara timpului. Știa că Dumnezeu este aproape de toți cei ce Îl vestesc și Îi aduc laudă. Știa că omul trebuie să crească în dragoste, nu în răutate. Știa că omul iubește tot ceea ce îl conduce la Dumnezeu și se leapădă de tot ceea ce îl împiedică să ajungă la dragostea veșnică.

Mlădițele nefolositoare ale viei sunt îndepărtate, dar sunt păstrate cele potrivite pentru rodire, spune sfântul Chiril. În nesfârșita Lui iubire, Dumnezeu nu a lăsat să treacă nici un timp în care să nu îi cheme pe toți la mântuire. Când dragostea divină dezvăluie ceva, lucrul dezvăluit nu trebuie să devină obiectul curiozității, ci se cuvine să fie primit cu credință.

  • În cele mai cumplite suferințe, mângâierea lui Dumnezeu nu ne părăsește, zise părintele la catehezele pentru tineri.

Dragostea este luminoasă, o experiență a dumnezeirii ca taină vie, zice sfântul Isaac, născut în Qatar, episcop de Ninive (Mosul), cunoscut cu numele de Sirul. Această dragoste stă la baza Planului veșnic și este singurul mijloc prin care omul poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu. A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-I simți prezența. Are dreptate sfântul sirian să afirme că în om se află o ușă, care se deschide într-un spațiu generos și nelimitat. Un adevăr neașteptat. Această lume interioară ne aparține.

Omul se pedepsește singur atunci când respinge soluția dragostei. Mila divină îi îmbrățișează pe toți. Da, deoarece harul străpunge împietrirea inimii. Suntem încă în luptă cu patimi trupești, Liga a VII-a, (etapa de sclav). E nevoie să promovăm în starea de simbriaș (lupta cu patimi sufletești), pentru a putea nădăjdui la Champions League, starea de fiu (desăvârșire).

Harul este, așadar, puterea de a învinge păcatul: în inima curată se imprimă cerul nou. Dragostea divină este pentru întreaga creație. Dragostea este unica eliberatoare a omului din pribegie și – mai ales – din disperare. Astfel, omul ajunge să cunoască răbdarea și puterea lui Dumnezeu. Nu e suficient ca dragostea să existe, trebuie ca omul să o cunoască. Dragostea este o restaurare deplină, deci, mântuirea devine – fără dubii – vindecătoare de înstrăinare. Dragostea este uimire peste așteptări. Sunt lacrimi care ARD și sunt lacrimi care UNG, zice sfântul Isaac. Ard patimile și ung ca un balsam. Cei îndrăgostiți plâng de bucurie când se regăsesc după o perioadă de despărțire.

  • De Dumnezeu te îndrăgostești, zise părintele de ziua sfintei Grațiela (Haritina). Când te îndrăgostești, nu poți trăi fără persoana iubită.

 

Marius MATEI

1 comment on “Dragostea este regăsire şi împlinire

  1. Georgeta iulie 22, 2018 at 08:22 - Reply

    Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.