LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Dupa randuiala lui Melchisedec

Share
 

Satul Finişel avea o biserică mică, din lemn. O bijuterie. A fost ridicată pe la 1750 sau chiar mai înainte, după cum sunt datate unele pietre ce au fost găsite la temelia ei.

Preotul Grigore Sabou a început renovarea şi conservarea bisericii vechi în anii ’80. I-a făcut o fundaţie din piatră, i-a refăcut şindrila, a podit-o şi a introdus curentul electric. A refăcut treptele din piatră pe care se urcă dealul spre biserică.

Dar bătrânii satului nu mai pot urca. Biserica din lemn, oricât de frumoasă ar fi ea, este neîncăpătoare şi la Crăciun sau de Sfântul Ion stăteau oamenii afară, în frig. Aşa că preotul şi sătenii au hotărât să înceapă construcţia unei biserici noi, în vatra satului. Preotul a cumpărat terenul, a pus salariul lui pe un an întreg la bătaie. Şi după ce a început construcţia, preotul Grigore, deşi a avut discuţii cu familia, a pus tot timpul bani de la el din buzunar. Tot salariul din anii 1991-1997.

A avut doi copii în facultate la Cluj, numai Dumnezeu ştie cu ce i-a ţinut. Preoteasa Elena îşi aminteşte cum împărţea un cartof şi o felie de salam de la o zi la alta. Soţul ei nu aducea nici un ban în casă. Îi ducea în casa Domnului. Acum, fata lor e bolnavă. Preotul aproape că a terminat biserica nouă. A plătit şi iconostasul. Dar părintele Sabou s-a îmbolnăvit. Are probleme cu inima. Preoteasa are de ani de zile diabet. Încearcă să spună ceva, să se plângă de viaţa grea pe care o duce. Şi de problema cu fata… dar preotul o întrerupe sec: „Elena, taci…“.

Vorbesc despre biserica cea nouă, despre cum s-a înfipt un vecin cu o clădire deşucheată în zidurile bisericii. Acolo va face discotecă, bar, motel… O ruşine. Cât priveşte salariul, preotul Grigore arată fişa de plată de la protopopiat. Ar trebui să primească 1.300 de lei, dar pentru că preoţii sunt plătiţi cu o parte de salariu de la stat şi cealaltă din parohie (din taxa bisericească), impozitul depăşeşte partea ce ar trebui să o ridice de la stat. Trebuie să mai aducă de acasă 90 de lei ca să-şi plătească dările la stat.

Preotul Sabou este slab, îmbrăcat în negru, aplecat de spate. Se roagă în fiecare noapte până pe la 2.00. Nu ştie ce se va întâmpla cu familia lui când va ieşi la pensie. Nu şi-a făcut o casă şi pentru el. Toţi banii i-a băgat în casa Domnului. Sătenii îl văd bolnav şi cam supărat pe lume. Ar vrea un preot mai tânăr, mai vorbăreţ. Dar nu ştiu cum să-l înlăture pe bătrân. „Să-l ţâpe-n drum?“ O femeie mai sceptică vorbeşte despre el cu răceală: „Zice că-i bolnav, cată să-l căinăm…“.

Preoteasa Elena înţelege: „Este cum a vrut el să fie, sărac! Cel mai sărac dintre preoţi! E crucea lui, el a hotărât şi pentru noi!“. Preotul o opreşte iar. „Ajunge, Elena…“

 

Sursa: cotidianul.ro

1 Comment

  1. Ioan 15 aprilie 2018

    Dumnezeu nu uită pe astfel de plăcuți ai Săi, chiar dacă așa se pare. De-am fi ca acest Părinte, toți care ne numim ortodocși…!

    Răspunde

Leave a Comment Ioan Cancel Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *