Eu, geamănul lui Toma
Share
În seara din Duminica Tomii, Corala de preoţi şi teologi Sfântul Apostol Andrei a concertat în biserica Acoperământul Maicii Domnului, din Bucureşti.
Ascultasem dimineaţa, la Sfânta Liturghie, „apărarea” lui Toma, rostită în biserica mea de un preot tânăr, care urcă rareori în amvon. O credinţă înfocată răzbătea din cuvintele lui, era ca un avocat sclipitor la bară, uimindu-mă că poate înţelege necredinţa mea, cea care mă bântuie uneori, căderea mea inexplicabilă în răceală, ispita de a nu mai iubi. Pentru că despre asta vorbea, despre mine – geamănul lui Toma. Şi îmi venea să plâng, pentru cât de bine mă apăra.
Scria Sfântul Arhiepiscop Luca al Crimeii, chirurgul-fără-de-arginţi:
„Credinţa noastră este mult mai slabă decât credinţa Apostolilor, deşi nu avem nici o îndoială că Hristos a înviat, fiindcă acest adevăr sfânt este primit de multă vreme de întreaga lume creştină.Dar credinţa noastră necesită o întărire şi o încălzire permanente. Cu ce o vom întări? Cu ce o vom încălzi? Cumva prin atingerea de Rănile lui Hristos?”
Acest sentiment l-am avut, ascultând Corala Sfântul Apostol Andrei: că mi se îngăduie, prin miracol, să ating sfintele Răni ale Domnului. Tot sufletul meu le atingea.
Cum să nu crezi cu ardoare, când treizeci de glasuri preoţeşti vestesc cu putere, Hristos a Înviat! Corala ne-a reamintit, de asemenea, Canonul Sfântului Andrei Criteanu, cea mai frumoasă expresie muzicală şi literară a pocăinţei.
Când cânţi lui Dumnezeu, te rogi de două ori, a spus un cuvios părinte.
Cred că armonia readuce credinţa în suflet. Să o păstrăm şi să mulţumim pentru ea lui Dumnezeu şi celor prin care ne este dăruită!
Elena Frandeş