LOADING

Type to search

Excepționalul Ivan

Ortodoxie si traire

Excepționalul Ivan

Share

Tânărul Ivan fusese pe moarte, dar Dumnezeu l-a vindecat. Este cam încet la minte, spre bătaia de joc a colegilor de la școală. Plin de blândețe, se refugiază în bisericuța satului, la adăpostul sfinților. Aici își găsește liniștea. Aici primește un mare har, încât în scurt timp ajunge bursier. Cu voia Domnului, ajunge preot într-un port militar. Zilnic, spovedește șase mii de oameni. Apoi vizitează bolnavii, până seara. Zi de zi, cincizeci de ani. Dumnezeu lucrează multe minuni prin el. La un pas de caterisire din cauza invidiei, patriarhul schimbă decizia și îl promovează protoiereu.

Salvează zeci de mii de suflete rătăcite. Oamenii vin de la mari depărtări să primească sfat de la tânărul preot. Le spune tuturor că neîmpărtășirea cu Sfintele Taine este cea mai mare nenorocire, deoarece crește puterea celui rău în ei. Că Sfânta Liturghie este centrul vieții lor, că postul înseamnă să nu îți hrănești patimile:

  • Dacă ești diagnosticat cu obezitate, nu te mai îndopa[1]! Cea mai dezgustătoare prostie este neînfrânarea!

Dumnezeu l-a ținut în viață mulți ani pe părintele Ivan. Acesta a desfășurat cea mai complexă activitate misionară din istoria Bisericii. Poate ar fi făcut misiune și alții, dacă nu ar fi fost arestați, caterisiți, martirizați. Au fost condițiile optime pentru a vâna eternitatea[2]. Vremurile grele nu sunt o scuză pentru a nu dori fericire veșnică[3]:

  • În Biserică am totul, am hrană, am liniște, am iertare, nu îmi lipsește nimic. Aici a lăsat Dumnezeu să opereze cancerul, aici caut vindecarea. Biserica este o stație de drum.

Cred că doar Dumnezeu îmi arată cum să scap[4]. Cum să pun virtutea în locul neînfrânării[5]. Părintele Ivan este ferm:

  • Lasă cele deșarte pe seama celor deșerți!

Cât de multă vreme pierd la terase, în timp ce la Athos se roagă atât de mulți călugări! Aceștia au înțeles, prin înfrânare, cum să nu fie obsedați de voința lor[6]. Aceștia nu mai construiesc clădiri, ci au ales să zidească mai ales caractere[7].

Este impardonabil să am atât de mult timp de pregătire și să fiu tot nepregătit. Numai cel ce se înfrânează se va lumina[8]. Dacă nu voi înțelege cât de importantă este înfrânarea, voi fi chinuit de o tristețe apăsătoare[9]. Cu ajutorul sfântul Ivan Serghiev, nădăjduiesc să ajung la Dumnezeu.

 

 

Marius MATEI

_____________

[1] Simona Tivadar, Medicină, nutriție și bună dispoziție, Humanitas, București, 2017, p. 225.

[2] Muriel Barbery, Eleganța ariciului, Nemira, București, 2009, p. 113.

[3] Jose Perez Montero, Biblia ilustrată și repovestită pe înțelesul copiilor, Crișan, București, 2018, p. 114.

[4] Fericitul Augustin, Mărturisiri, IBMBOR, București, 1985, p. 65.

[5] Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul Crucii, Editura de suflet, București, 2013, p. 180.

[6] Gabriel Liiceanu, Despre seducție, Humanitas, București, 2007, p. 65.

[7] Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Sophia, București, 2015, p. 88.

[8] Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Predania, București, 2009, p. 30.

[9] Idem, Răspunsuri la întrebările lumii de azi, vol. I, Sophia, Bicurești, 2002, p. 187.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *