Fascinația Frumosului încheagă tot ce fusese destrămat

De ziua profetului Amos, părintele este trist. Este profetul preaiubit, cu un mesaj clar, de întâlnire concretă cu veșnicia. Este trist, pentru insultele aduse gratuit clericilor. Este trist, pentru manipularea grosolană din spațiul virtual. Este trist, pentru lipsa de interes a tinerilor pentru studiul biblic și pentru formarea în duh creștin.

• Pe vremea profetului Amos poporul se bucura de pace și se părea că nimic nu poate tulbura această liniște, zise părintele către o tânără puțin descurajată de povara singurătății. Fiind pace, a crescut economia, numai că bogația a fost acaparată de câțiva, puțini, în timp ce restul se zbăteau în mediocritate. Au apărut multe procese, numai că săracii le pierdeau pe toate. Se părea că nu mai există dreptate. În acest context scrie profetul. Citește această cărticică și te ve umple te putere!
• Eu iubesc ultima parte a cărții, cea cu restaurarea casei davidice.
• Amos este reprezentatul lui Dumnezeu, Care vorbește prin gura profetului, la fel cum odinioară vorbea prin Moise. Este clar că Amos are o relație specială cu Dumnezeu. Contemporanii știu asta.
• Mai ales săracii își pun nădejdea în Dumnezeul lui Amos, Dumnezeu privit ca fiind Dreptatea prin excelență.
• Alianța poporului cu divinitatea este în pericol, deoarece bogații au păcătuit împotriva dreptății: se roagă de formă la templu, dar în curtea templului nedreptățesc orfanii.
• Lacomii care îl persecută pe profet se ridică, de fapt, împotriva lui Dumnezeu, Cel Care l-a trimis pe Amos de la bun început în mijlocul lor, să le mai dea o șansă.
• Cea mai mare nedreptate este să furi de la cel sărac, în loc să îl ajuți. Această patimă nu ține de vreun secol oarecare, ci virusează toate generațiile.
• În aceste împrejurări, singura salvare este numai de la Dumnezeu. Acesta acționează prin oameni. Respingând mesajul acestor mesageri, omul devine adversar al dreptății divine. Drept urmare, va fi pedepsit.
• Oamenii se gândesc exagerat de mult doar la ei și ignoră glasul divin.
• Cum se pot îndepărta nedreptățile din mijlocul nostru?!
• Să căutăm pe Domnul și vom fi vii… Să înlăturăm orice dezbinare și să ne pregătim pentru Euharistie cu bucurie, nu crispați. Suntem chemați la sfințenie.

Omul se mișcă spre desăvârșire (pentru că nu o are în el). Omul are altă țintă decât el însuși (pentru că are altă cauză decât el însuși). Încă nu a ajuns la ținta pe care și-a propus-o, zice pr. Stăniloae, dar este clară destinația: existența etern bună (trăită ca bogăție infinită). Biruința Lui ne cuprinde pe toți. Numai un scop bun imprimă mișcării universului un sens adevărat. Binele ne oferă stabilitatea și posibilitatea ajungerii la Fericire. Ziua de astăzi este perfectă pentru revizuirea criteriilor care ne ghidează viața. Nu este o condamnare, ci mai degrabă o provocare de a medita la neajunsurile actuale. Soluția este iubirea (ascultare, sacrificiu și perseverență). Azi vom alege alaiul vieții, nicidecum convoiul morții. Azi vom pricepe că talantul cel mai irosit este timpul (prin preocupări neutre). Că neajutând un frate suntem hoți (având surplus de hrană) și criminali (nesalvând o viață).

Fascinația Frumosului încheagă tot ce fusese destrămat. Unde este iubire, acolo este și sens. Toate preocupările și interogațiile noastre vizează – de fapt – nevoia acută de sens. Fiecare dintre cele ce există reflectă ceva din înțelepciunea divină. Sensul vieții se împlinește prin iubire și veșnicie. Finalitatea este întâlnirea cu Iubirea în Persoană. Nu este doar o iubire parțială, ci una desăvârșită. Noi nu suntem ai noștri, ci ai Celui pe Care Îl iubim. Nu e suficient ca frumusețea să fie scoasă la iveală. Doar în legătură cu Hristos Cuvântul, frumusețea are un rost deplin. Omul nu este chemat să reflecte doar frumusețea lumii, ci – mai ales – frumusețea Creatorului. Noi suntem mărturisitori vii ai frumuseții divine, iradiind în lume bunătatea Lui. Dincolo de fragmentările realității, armonia ne devine tot mai clară în Hristos. Armonia este creșterea în bunătate, iar sensul este bogăția de bunătate divină.

Dacă nu pricepem vidul cuantic, clusterele sau de ce sunt 14000 miliarde de stele, asta să nu fie temei pentru necredință. Cele esențiale rămân, în mare parte, tainice. Totuși, nu avem un alt răspuns care să explice adâncimea ființei umane și originea nevoilor lui spirituale, decât cel primit din textele revelate, care se adresează tuturor generațiilor, fără polemică și fără orgolii.

Ce dramă: să fii contemporan cu Hristos și să nu știi asta! Tânărul teolog Saul din Tars era seminarist la Școala lui Gamaliel și habar nu avea că Dumnezeu despre Care învăța Se întrupase și făcea minuni la două străzi distanță de biblioteca unde studia el. Ce dramă să nu știi de învierea lui Lazăr, de intrarea triumfală în cetate… Până când Dumnezeu intervine și îl cheamă și îl trimite. Iar răspunsul lui Saul este pozitiv. El devine Paulus, om nou, pentru o lume nouă, transfigurată deja. Un pescar nițel mai în vârstă se leapădă de Rabbi, așa cum unii se leapădă de viața lor după revoluții ratate. E de înțeles că i-a fost frică (de o slujnică), dar nu e logic de ce s-a scuzat că nu Îl cunoaște pe Omul Acela, în loc de Dumnezeul Acela. Este reabilitat ulterior, pentru că nu-și pierduse speranța. Din Simon, devine Petru. De Ziua Apostolilor, haideți să citim Faptele Apostolilor, să vedem care sunt principiile Bisericii primare (slujirea și misiunea), să fim contemporani cu Barnaba, cu Natanael, cu Timotei, cu Priscilla, cu Luca, să scriem prin viața noastră ultimul capitol al acestei cărți.

Omul împlinește sensul lumii. Dar lumea nu împlinește sensul omului.

Celelalte galaxii nu sunt nici prea aproape (gravitația nu este perturbată), nici prea departe (aportul de gaze este suficient). Supernovele nu sunt nici prea aproape (feriți de radiații), nici prea departe (suficiente reziduuri cu elemente grele). Erupțiile supernovelor nu se produc nici prea des, nici prea rar, nici prea devreme, nici prea târziu… Numărul stelelor nu este nici prea mic, nici prea mare (căldură produsă este suficientă). Înclinația orbitei nu este nici prea mică, nici prea mare (diferențele de temperatură nu sunt extreme). Perioada de rotație nu e nici prea lungă, nici prea scurtă (viteza vântului atmosferic nu e prea mare). Câmpul magnetic nu este nici prea puternic, nici prea slab (sunt nori suficienți, iar scutul de ozon e protejat de radiații). Scoarța nu e nici prea groasă, nici prea subțire (activitatea vulcanică și tectonică nu este intensă). Să fie toate acestea (și multe altele) o întâmplare?! Venus (480 grade C): nu e apă pentru că e prea cald și e prea cald pentru că nu e apă! Jupiter: furtuni gigantice violente. Măi să fie, Universul pare să fi știut că vom veni noi, prea e croit după măsura noastră… Șansele unui Big-Bang aleatoriu sunt mai mici decât șansele unui trăgător de tir, ce vrea să nimerească o mică monedă la 15 miliarde ani-lumină distanță.

Cu cât oamenii dintr-o comunitate sunt mai îndepărtați de Adevăr, cu atât mai mult acea comunitate poartă amprentele căderii, mai ales ale dezbinării. Ca să înțelegi o conversație telefonică, nu este suficient să îl auzi doar pe cel care vorbește lângă tine, ci și pe cel de la celălalt capăt al firului. Ca să înțelegi răspunsul, este nevoie să cunoști și întrebarea (problema). Soluția este cunoașterea Sfintei Scripturi, ca mijloc de apropiere de Dumnezeu! Aici regăsești elemente reale de antropologie. Aici se aplică principiul „pars pro toto”: întregul se regăsește în părțile care îl compun. O singură exemplificare paulină: Să nu vă amestecați cu desfrânații! Numai lumina risipește întunericul și veselește. Cine caută această lumină se întâlnește cu Descoperitorul și nu îi mai lipsește nimic. Cine se leagă de Frumos, acela se dezleagă de nefericire.

Marius MATEI