Fericirile tâlcuite Sfântul Nicolae Velimirovici (I)

                      Piramida Raiului (Desăvârşirea creştinului)

                                                              sau

                    Tâlcuirea  Fericirilor de  Sfântul Nicolae Velimirovici

În cartea “Învăţătura de Credinţa Creştină  Ortodoxă” găsim următoarele învăţăminte despre fericiri: “ După rânduiala Vechiului Testament, pentru a împlini legea, credinciosul trebuia să asculte  de cele 10 porunci. Potrivit cuvintelor Mântuitorului ” Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să  plinesc” ( Matei 5,17), cele 10 porunci trebuie păzite şi de creştini, întocmai.

       În scopul desăvârşirii morale,  pe lângă aceste 10 porunci Mântuitorul a mai dat creştinilor alte nouă îndemnuri, prin care se împlineşte Legea.  Pe acestea,  nu  le-a dat în chip de opriri sau porunci, ci în chip de “fericiri”, fiindcă ele se potrivesc deplin cu smerenia şi  blândeţea Mântuitorului Hristos.

       Pe de altă parte, cele nouă fericiri sunt atât de potrivite cu năzuinţele sufletului  creştinului încât, numai auzindu-le, suntem îndemnaţi singuri să le îndeplinim. În acest înţeles Sfântul Apostol Iacov numeşte legea Noului Testament. “ Lege  desăvârşită, aceea a libertăţii” ( Iacov 1. 25).

        Faptul că Mântuitorul înfăţişează laolaltă  fericirea şi desăvârşirea  arată că acestea sunt strâns legate. Într-adevăr,  nimeni nu poate fi fericit  fără a fi desăvârşit, iar cel ce cucereşte desăvârşirea morală dobândeşte prin aceasta şi fericirea veşnică.

       De aceea, în fiecare fericire trebuie să deosebim mai întâi învăţătura sau îndemnul şi apoi fericirea sau făgăduinţa răsplătirii.

       Pe scurt, prin fericiri se înţeleg cele nouă căi  pe care creştinul trebuie să meargă pentru a ajunge la  fericirea veşnică, sau cele nouă virtuţi prin care putem dobândi fericirea.” “Învăţătura de Credinţa Creştină  Ortodoxă ”(Bucureşti 2015, pag. 505).

          Mântuirea sufletului este urcuşul omului către Dumnezeu, calea de întoarcere la cele înalte, sfinte, luminoase, din care au decăzut protopărinţii noştri. Dumnezeu Atotţiitorul, din Marea Lui Dragoste pentru om, din Mila Lui Nemărginită, prin persoana Treimică a Lui Iisus Hristos ne descoperă această cale.

Fericirile, descoperite omului în predica de pe munte, sunt una dintre cele mai scumpe învăţături evanghelice, care ne-a fost dată nouă direct de la Învăţătorul. A cunoaşte, a înţelege şi a trăi fericirile înseamnă a merge în Sus, către Dumnezeu.

Să ajungem  să mărturisim în faţa Mântuitorului nu numai păcatele săvârşite ci şi virtuţile nerealizate – iată ce înseamnă,  să trăim fericirile real în viaţa noastră de zi ci zi, iată ce înseamnă să  urmăm Cărarea Împărăţiei.

Ca să se  întâmple acest lucru trebuie mai întâi să cercetăm cu luare aminte conţinutul fericirilor pe care Iisus Hristos,  într-o formă originală, dumnezeiască, ni le-a lăsat în predica de pe munte, oferindu-ne  esenţa şi lăsând  câmp deschis pentru conlucrare cu noi atunci, când este vorba de conţinutul fericirilor.

Dacă  vrem cu adevărat  să ne îndreptăm  către Împărăţia Cerurilor, urmează să descoperim conţinutul fiecărei fericiri în viaţa noastră şi să ne acordăm viaţa la  acest program dumnezeiesc de desăvârşire. Sfântul sârbilor Nicolae Velimirovici (Serbskii), lucrător al viei Lui Hristos vine din Mila Domnului  să ne ghideze sufletul  în această lucrare pe calea mântuirii noastre. Prin tâlcuirea fericirilor pe care ne-o propune,  Sfântul  ne arată cum să ne cercetăm pe noi înşine ca să descoperim puterile  duhovniceşti pe care urmează să le transformăm în fericiri, cum să  trecem pe cărările înguste în calea mântuirii şi să nu cădem în prăpastiile  pe care  le-a pregătit pentru noi vrăjmaşul.

Sfântul Nicolae Velimirovici, prin exemple,  ne arată modelele sfinţilor,  pe care urmându-le ne putem face cu adevărat fericiţi.  El ne prezintă minuţios  urcuşul duhovnicesc, ne  descoperă logica lucrativă a fericirilor în personalitatea creştinului dornic să ajungă la Dumnezeu.

Logica tâlcuirii fericirilor după Sfântul Nicolae Velimirivici este simplă şi înţeleasă de toţi: dacă  conştientizăm cu adevărat sărăcia noastră duhovnicească şi obţinem smerenia, câştigăm puterea de a ajunge în adâncurile noastre ca să găsim acolo lacrimile  curăţitoare evanghelice pentru sufletul nostru, datorită cărora  ne îmblânzim şi putem percepe dreptatea  Domnului, ca să facem milă  şi să  ne curăţim inima pentru a-L vedea pe Dumnezeu.  Cînd inima noastră este curată, atunci Dumnezeu ne face lucrători ai viei sale : făcători de pace, luptători pentru dreptatea şi numele Lui Hristos, iar pentru curajul, suferinţele şi răbdarea noastră, ne  răsplăteşte prin cununa fericirii în  viaţa  veşnică împreună cu Îngerii şi Sfinţii Lui  –  împreună cu Dumnezeu.

Fericirile sunt darul oferit nouă de Înseşi Mântuitorul, prin care  ni  se deschid  porţile iubirii dumnezeieşti. Lucrând Fericirile în sufletul nostru, ne  facem fii plăcuţi ai Lui Dumnezeu, învăţăm  Dragostea împreună cu El, ca să moştenim Împărăţia Cerurilor.

El, Iisus Hristos, este calea pe care o urmăm;

El  este modelul pe care îL  preînchipuim;

El este poarta pe care o deschidem;

El este firul de care ne ţinem;

El  este îndrumătorul care ne conduce;

El  este cerul care ne aşteaptă;

El, Iisus Hristos, este Cel,  care ne primeşte în braţele Lui Părinteşti.

Să  ascultăm cu luare aminte cântarea fericirilor la începutul fiecărei Liturghii, să pătrundem adânc esenţa şi conţinutul acestora, să facem fericirile lucrative în viaţa noastră ca ele să devină  trepte ale  urcuşului duhovnicesc  în calea mântuirii noastre.

Traducere din limba rusă

de Tatiana DOIBANI