Fierul strâmb se îndreaptă în foc

Nu putem spune că absolut toate obiectele sunt strâmbe. Dacă ar fi, nu am ști cum arată unul drept. Cele strâmbe pot fi cunoscute ca atare doar prin comparație cu cele drepte. Este hazardat să afirmăm că totul pe lume este strâmb. Poate tot ce știm este strâmb, dar nu știm totul. Există ceva de nedenaturat: Biblia. Încercările succesive de a deprecia Biblia sunt lipsite de sens. Ea este o monedă convertibilă în altă lume, nu are un Autor șantajabil și transmite un mesaj de îndreptare a celor strâmbe.

Glasul profeților răsună profund în conștiința omenirii: Cele strâmbe să se îndrepte! Deși este dureros, procesul este posibil. Fierul strâmb se îndreaptă prin încălzire la foc. Biblia vorbește despre îndreptare, nu despre îndreptățire (nu ni se cuvine ceva, mântuirea este un dar nemeritat). Baza este învierea: Dacă a a înviat, atunci este Dumnezeu, iar dacă este Dumnezeu, atunci spune adevărul despre îndreptarea noastră cu ajutorul lui. Ciuma din Oran (Algeria), despre care vorbește Camus, este cauzată de neîndreptarea oamenilor.

Nimeni nu vrea să i se spună că are un suflet urât, dar – până nu se îndreaptă – nu poate fi frumos, deoarece nu poate sesiza frumusețea. Omenirea găsește bunătatea divină ca sursă de îndreptare (nu poate atinge îndreptarea prin ea însăși). Caută o formă superioară de bunătate. Ccea ce deformează este lăcomia. Ceea ce îndreaptă este smerenia. Un picior strâmb doare, dar poate fi corijat. Neîndreptarea duce la nefericire, mizerabilitate, delăsare, inutilitate și infertilitate. Omul se poate preface că are o migrenă, dar nu poate simula îndreptarea. Domnul nu preface doar vinul în Sângele Său, ci și inima noastră în altar.

Austriacul Stefan Zweig este ferm: Îndreaptă-te! E timpul să trăiești, să ieși din celulă, să guști libertatea și fericirea, să strălucești, să fii treaz și conștient de bucuria luminii! Pentru o reușită, suspiciunea nu are loc. Suspiciunea este o patimă, iar îndreptarea este incendierea patimilor. Cei cocârjați sunt cu ochii în noroi, nu văd cerul. Întunericul este un mister, dar este unul terifiant, de evitat la tot pasul. Italianul Alberto Moravia este un apostol al îndreptării morale:

1. Monotonia este o muzică greu de ascultat.
2. Dacă nu înțelegi dreptatea, nu te poți îndrepta, nu poți urca treptele cunoașterii.
3. Principiul credinței este sinceritatea: cine se minte singur că nu e strâmb, acela nu poate fi fericit.
4. Mai bine un efort de o jumătate de secol, decât un chin veșnic.

Omul neîndreptat are viclenie, se bazează pe noroc și urmărește doar îmbogățirea și faima. Seamănă cu șoferul care intră cu mașina în poarta de la intrare, neobservând că aceasta este închisă. Louisa Alcott are un sfat: Cărțile bune (de îndreptare) sunt puține, la fel ca prietenii buni. Celui ce a învățat să navigheze nu îi e frică de furtună. În schimb, omul neîndreptat consideră religia inutilă (nu consideră că are ceva de îndreptat). Înlocuiește totul cu anecdote, dar va ajunge la însingurare tragică. Se amăgește cu lozinca lui Daniel Defoe, potrivit căreia ticăloșia nu va fi pedepsită. Efectele sunt devastatoare: inocența este zdrobită, anticlericalismul este plin de ură, absurdul provoacă dezamăgire, trădarea devine obsesie, iar durerea surdă se prelungește. Uită că bogația se măsoară în lucrurile la care a renunțat (mulți uită acest aspect, printre care Daniel Schreber, Eliza Haywood, John Cleland, Tobias Smollett, Horace Walpole, Laurence Sterne, Pierre Laclos, Ann Radcliffe, Maria Edgeworth). Modelul de îndreptare este sfântul (Ioan de Kronstadt, Nicolae Velimirovici, Maxim Gorlițki, Maxim Sandovici, Nicanor Savici):

1. De ce ar vrea o persoană sănătoasă să fie paralizată?!
2. Cei ce nu vor să ucidă sunt tratați ca niște criminali.
3. După fiecare conflict pătimaș, victima suferă de sindromul Vietnam (viața pământească îi este distrusă).
4. Telefonul mort reînvie. Omul mort reînvie dacă este conectat în priza harului învierii.
5. Îndreptarea pornește de la raportarea corectă la Ființa supremă*: un ideal fără lipsuri, un concept care încununează întreaga cunoaștere omenească.
6. Totul trebuie să fie adaptat unui scop și în concordanță cu folosirea legitimă a mijloacelor (prin evitarea neînțelegerilor).
7. Omul are nevoie de identitate hristică, de o viață în concordanță cu Evanghelia, de o interiorizare a adevărului și de o spiritualizare a existenței.
8. Cel ce luptă să își facă un renume își pierde numele**.

Nu judeca omul, ci pune-te în locul lui. Fii modest și cumpătat și vei avea parte de viața veșnică. Dacă vei asculta poruncile, Adonai Savaot te va răsplăti. Poruncile au fost date omului pentru a trăi prin ele. Despre cel rău mai bine să nu vorbești. Găsește un înțelept, eliberează-te de îndoieli și plătește-ți datoriile. Scapă de aroganță, te costă cât toate păcatele la un loc. Milostivirea să triumfe asupra mâniei. Fii drept, pentru a te bucura de Prezența divină. Roagă-te, casa ta să devină o fortăreață a lui Dumnezeu. În loc să judeci pe cei ce distrug, mai bine reconstruiește. Raiul este bucuria celor ce își pun nădejdea în Dumnezeu. Îndreptarea este posibilă doar prin Mesia, lumina vieții regăsite. Singurul care te scapă de scârba veșnică.

Marius MATEI

–––––––––––

*Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, IRI, București, 1998, p. 483. Despre un cuget sănătos, vezi și Sf. Chiril al Alexandriei, Vremea postului și a înfrânării, Sophia, București, 2012, p. 121.

**Teșu Solomonovici, Talmudul, cartea sfântă e evreilor, Teșu, București, 2008, p. 108.