Gol şi nebun

 Fecioara astăzi înainte stând în biserică şi cu cetele sfinţilor nevăzut se roagă Lui Dumnezeu.Îngerii cu ierarhii se închină şi Apostolii cu Proorocii dănţuiesc că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Cine altcineva ar fi putut-o vedea pe Maica Domnului intrând în biserica din Vlaherne şi rugându-se pentru popor dacă nu Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos ?

Deşi fusese răpit la Cer precum Sfântul Apostol Pavel unde s-a închinat înaintea tronului slavei Mântuitorului nostru Iisus Hristos ,în smerenia lui se considera cel din urmă dintre oameni. “O,cât de păcătos eşti,ticălosule,că nu numai oamenii dar şi câinii se scârbesc de tine !” spunea văzând cum se feresc de el până şi făpturile necuvântătoare. Dar nu pentru nevrednicia lui îl ocoleau sau îl alungau aceştia ci,pentru că aşa a vrut Dumnezeu să treacă prin toate necazurile şi umilinţele ca să se desăvârşească în el darul Său.

Vrednic de minunare este modul în care îşi toarnă Hristos harul în omul care I se dăruieşte din toată inima şi cum face din el vas ales prin care se arată cele ascunse ale inimii dar şi cele viitoare spre încredinţarea şi folosul celor mulţi.

 Experienţele prin care a trecut Andrei nu sunt date oricui după cum nici răbdarea şi dragostea lui “nebună”pentru Hristos nu este la îndemâna oricui. Având în jurul grumazului lanţ precum câinii,bănuit a fi stăpânit de cel rau Andrei stătea legat la uşa bisericii Sfintei muceniţe Anastasia din Constantinopol,ziua purtându-se ca unul cu minţile rătăcite iar noaptea rugându-se la Dumnezeu. Desigur că nimeni nu vedea în nebunul de care fugeau înspăimântaţi cei care-l vedeau cu hainele sfâşiate,neîngrijit,vorbind fără şir,certându-i pe unii ,miluindu-i repezit pe alţii ,stârnind batjocura şi hazul –  prietenul smerit al Mântuitorului căruia Îi încredinţa rugăciunile fierbinţi uitând de sine.

El care văzuse duhul înfricoşat al ispititorului avea multe de cerut Mântuitorului pentru cei care trăiau în mijlocul curselor vicleniei dar nu le vedeau. Cine cunoştea mai bine decât el necazurile,nedreptăţile ,suferinţele pe care le provocau războaiele,molimele care îi măcinau mai ales pe cei sărmani în sălaşurile cărora Sfântul poposea adesea sub pretextul de a fi miluit dar de fapt pentru a le sluji prin rugăciune ?! Slujirea lui de neînţeles pentru noi,aparent fără obiect şi fără conţinut depăşeşte posibilitatea de percepere şi acceptare.               

 

                                     Oare voieşti să-Mi slujeşti Mie cu tot sufletul?

           

                                                      Vreau, Doamne !

 

A spus Andrei şi a primit gustarea cea amară a răbdării nădăjduind la dulceaţa mântuirii identificându-se cu toţi năpăstuiţii,vitregiţii, prigoniţii şi deznădăjduiţii cetăţii. Atât de mult s-a dezbrăcat de sine şi a împlinit ceea ce Domnul îi hărăzise cu adâncă dragoste şi recunoştinţă cu multă nădejde şi nesfârşită răbdare.     

                                                                       

  Gol să fii şi nebun pentru Mine şi la multe bunătăţi vei fi părtaş în ziua Împărăţiei Mele !                                                                                                         

Atunci ca şi astăzi oamenii alergau după căpătuială şi chiar dacă Îl cunoscuseră pe Dumnezeu nu împlineau întrutotul poruncile Sale. Stăpâni şi robi ai pământului sau ai păcatului întâmpinau evenimentele cu nădejde sau cu teamă după cum era inima şi credinţa fiecăruia.

Nu înţelegeau aceia cărora Sfântul le citea gândurile şi le descoperea faptele cine este acel nebun care vede în adâncul fiinţei lor căci el nu făcea acestea spre slavă ci,spre îndreptarea păcătosului. Dar cunoscându-i viaţa ne minunăm şi noi de acest diamant ascuns care nu strălucea decât înaintea Domnului Dumnezeului său.

În noaptea aceea de priveghere când a văzut-o pe Împărăteasa tuturor îngenuncheată ,plângând şi rugându-se pentru “cei din întuneric”cetatea cea slăvită se afla la ceas de cumpănă.Fără veste fusese înconjurată de păgâni şi puţin a lipsit să nu fie dată jafului şi morţii. Biserica era plină de credincioşi care se rugau pentru izbăvire la Maica Domnului Ocrotitoarea şi Grabnic Ajutătoarea pe care o chemau în ajutor de fiecare dată când năpasta îşi rânjea lăcomia dincolo de ziduri. Şi ruga le-a fost auzită iar Dumnezeu a trimis răspuns bun poporului său căci mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei.

În colţul cel mai îndepărtat al bisericii lângă uşă unde stătuse legat în tinereţe Sfântul Andrei ,bătrân acum şi slobod de toate dorinţele şi neputinţele omeneşti nu credea că pentru el s-a descoperit vederii Maica Luminii. Încă se minunează împreună cu ucenicul său,Epifanie şi cu poporul care simţise asupra sa puterea Harului: De unde este nouă aceasta ca să vină Maica Domnului nostru aici?

Dar pentru că atunci când i s-au descoperit cereştile Taine el n-o văzuse pe Născătoarea de Dumnezeu,iată că acum dorinţa i-a fost împlinită şi s-au adeverit cuvintele Îngerului : Nu este acum aici căci s-a dus în lumea cea încercată de primejdii ca să le ajute oamenilor şi să-i mângâie pe cei nenorociţi.

Cu câtă bucurie a întâmpinat-o sufletul său înfiorat căci priveliştea copleşea toată făptura şi mintea !

 Sa rugat mult Maica Domnului Fiului său şi Dumnezeului nostru şi în rugăciunea ei s-a făcut “mijlocitoare nebiruită” înaintea Lui pentru toţi cei care o cinstesc şi cheamă numele ei în ajutor :

 

Împărate Ceresc primeşte pe tot omul cel ce te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău şi unde se face pomenirea numelui meu acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine ,Maica Ta.Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile.

 

Mulţumim, Doamne pentru Sfântul Tău Andrei dar mai ales îţi mulţumim pentru Preasfântă Maica Ta !

Fie ca rugăciunea ei să ne fie călăuză şi noi să ne învrednicim de împlinirea ei !  Amin!

 

Tudora Luca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.