LOADING

Type to search

Editoriale

Haita și turma

Share

Relația cu Dumnezeu trebuie cultivată cu grijă, la fel cum întreții o prietenie pe care nu ai vrea să o pierzi. Mai dai un telefon, te duci la aniversarea lui, iar când te prăbușești te ține de mână până te ridici[1]. Apoi ai grjă de prietenii Prietenului tău, de cei sărmani și marginalizați. Însă pentru derbedei este o a adevărată distracție să iasă din cluburi posedați și să batjocorească oameni ai străzii, să îi lovească cu brutalitate, să urineze peste ei, să le dea foc[2].

  • Fă, Doamne, să piară plăcerea de-a ucide[3]! Taie-le, Doamne, ghearele agere care le-au crescut din mâini și cu care amenință[4]! Iartă-le cruzimea și vindecă pe toți cei care au fost izbiți frontal și luați pe capota mașinii prea lente[5]! Ai clemență, că nu știu ce fac!

Dintre derbedei, cel dintâi sunt eu. Nu există nici o soluție de a conviețui cu derbedeii, decât de a evada din gașca lor, de a părăsi haita, chiar dacă dispare și prada. Ieșind din haită, reintru în turmă. Alături de păstor, sunt în siguranță. Lupul amenință degeaba, nu mă poate nimici câtă vreme sunt în turmă. Degeaba râd lupii de oi, cuvintele lor deșarte vor pieri. Păstorul turmei va pedepsi haita. Acesta este tabloul păcii mesianice.

Am urmărit în acest an un film polonez, Haita[6]. Ofițerii de frontieră din Munții Bieszczady sunt uciși într-un atentat cu bombă. Unul singur supraviețuiește. Ceea ce urmează este înfiorător. Sunt lupi infiltrați în turmă, care vor să o decimeze. Finalul este optimist, dar sunt multe victime colaterale inocente. Haita face răul de plăcere. Este o plăcere demonică de a distruge, de a provoca suferință. Cei din turmă trebuie să aibă mare grijă cu cine se împrietenesc. S-ar putea ca lupul să se deghizeze și să te terorizeze. În cele din urmă, turma este salvată, deși pe parcursul celor șase episoade ai impresia că haita nu are cum să piardă. Mafia imigranților, a drogurilor, a armelor, a traficului de persoane, a lemnului formează o haită. Din fericire, haita este răpusă, datorită curajului unor oi, care salvează turma.

Filmul este o ficțiune. În viața reală, pot fi lupi infiltrați în turmă. Cu siguranță, Păstorul știe totul. Eu, oaia rătăcită reintegrată, nu mă lupt cu lupii, ci cu mine însămi, cu dorul meu de ducă, cu gândurile mele. Dacă nu îl provoci, lupul nu te sfâșie. De fapt, nici nu te urăște pe tine, ci pe Păstor. Lupul știe că a pierdut deja totul. Atunci, de ce aș alege haita?

  • Doamne, ai milă de toți tinerii din haită! Cea mai mare durere a unui părinte este ca fiul să nu fie în turmă cu el, ci să fie departe, aiurea, prădând și jefuind. Blândule Păstor, Care nu eșuezi în misiunea Ta de a recupera oile rătăcite, Ție îți încredințez totul! Doamne, scapă-mă de hate-rii haitei!
Ambarcațiunea Duhului va ajunge la destinație, singura condiție este să ne îmbarcăm, fără frică de furtună.
Pentru noi, Crucea nu este nebunie, ci putere divină. Dumnezeu lucrează prin cele slabe ale lumii, să nu ne smintească această strategie salvatoare. Nimic nu e interzis, dar nu toate sunt folositoare pentru noi. Aceasta este învățătutra apostolică, nu o putem ajusta după capriciile noastre.
Evanghelia este o știre veselă, un mesaj de bucurie. Tonul dominant despre Iisus este bucuria. Iisus este al doilea Adam: contrar primului, biruie pe vrăjmașul. Deci, lucrarea de mântuire a început. Raiul e aproape, cine se încrede în Evanghelie nu mai trebuie să se teamă de Judecata de Apoi. Iisus nu ține discursuri abstracte, ci face o invitație, ne arată modul în care devenim membrii ai Raiului: prin depărtarea de păgânism.
Noua religie idolatrizează concediul. Este bine venită o reîncărcare a bateriilor, alături de cei dragi. Dar orice este prea mult, știți, nu este sănătos. Din egoism, lăcomie și fugă de gândul morții, omul contemporan are ca target un paradis terestru sau mai degrabă iluzia acestuia. Mândria de a pune poze din locuri cât mai exotice nu atrage decât invidia altora. Un păcat care determină un alt păcat. Plus frustrarea și depresia tinerilor pe cont propriu, care nu reușesc să se ridice la nivelul părinților în apogeul carierei si cred – fals, desigur, – că sunt niște ratați.
Dar nu acesta este scopul vieții. Pe lângă faptul – evident, de altfel – că acest nou idol, care abia dacă se apropie de majorat, cere multă zgârcenie. 11 – 1 este scorul lunilor fără milostenie în competiția sălbatică cu idolul.
Nu trebuie să salvăm lumi, ci suflete. Abia când vom accepta asta vom fi discipoli ai divinului Învățător. Nu trebuie să vedem greșelile altora, ci doar ale noastre. Nu trebuie să mergem cu gloata. Haita nu merge decât la jefuit. Noi mergem cu Păstorul, chiar dacă haita amenință turma. Sunt doar cuvinte. Noi avem protecția Păstorului. Haita va pieri înecată în propria lăcomie.
Dumnezeu ne oferă veșnicia, pe când oferta lumii e frivolitatea. Dumnezeu ne descoperă adevărul și ne ajută să îl înțelegem.
Liniștea vieții e adusă de bucuria rugăciunii. Obiectivul nostru rămâne mântuirea.
Există fericire, dar o minte întunecată nu o caută unde trebuie. A ne îndepărta de Dumnezeu înseamnă a ne prăbuși. A ne întoarce la Dumnezeu înseamnă a învia. A sălășlui în Dumnezeu înseamnă a trăi.
Iisus reia ceea ce fusese întrerupt, plasează totul în condițiile inițiale. Lumea coruptă are o șansă de scăpare. Omenirea scapă de agațamentul morții.
Nu avem de ce să ne temem, puterea iubirii Lui e infinită. Să ne temem doar de propriile păcate și să scăpăm de ele. Nu ne simțim vindecați, câtă vreme continuăm să săvârșim păcatul. Singurul război este cel cu patimile din noi, pentru că are singura miză care contează cu adevărat.
L-am rugat pe Dumnezeu să ne dea toate lucrurile (ca să ne putem bucura de viaţă), dar El ne-a dat viaţă (ca să ne putem bucura de toate lucrurile). Hristos nu a venit ca să pună capăt morţii Sale, ci morţii noastre!
Încă de la Naștere, Pruncul este persecutat. Pruncii din regiune sunt uciși de soldații care trebuiau să îi protejeze. Soldații caută prin grote, de parcă pruncii erau teroriști. Soldații sunt cuprinși de psihoza ordinului absurd și ucid pe pruncul guvernatorului sirian și poate și pe mulți nepoți de ai lor.
Cu 732 de ani înainte de Naștere, profetul Isaia scria un poem despre renașterea speranței în venirea lui Mesia printre noi. În acel an, istoria intrase în întuneric (Asiria distrusese Israelul). Acest Prinț urma să aducă pacea. Proorocul Miheea profețise că Mesia Se va naște la Betleem Efrata (Casa Pâinii). Pe baza acestei profeții, Irod regele a trimis soldații aici și nu altundeva.
Steaua îi cheamă aici pe magii zoroastrieni, așa cum pescuirea minunată îi cheamă pe apostoli.
Așa, viața devine o fugă, o derulare grăbită, pe repede înainte. Creștinii aveau să fugă din Ierusalim în Pella și din Damasc în Antiohia, din Alep în Homs și din Phenian în Seul. Fug, pentru că nu e pace, fug de război. Creștinii sunt imigranți ai războiului împotriva Pruncului. Pentru că nu se pot răzbuna pe Adevăratul Rege, soldații îi prigonesc pe slujitorii Acestuia. Dar nu Îl pot șterpeli din inima lor.
Pelerinul-apostol este Vocea, Pruncul din Betleem este Cuvântul. Dacă iei cuvântul, ce mai este vocea?! Vocea nu poate renunța, este în joc mântuirea întregii lumi.
Dacă Hristos nu se naşte în noi, nici nu ne va învia!
Să nu ne mai plângem de greutăți, ci să le predăm lui Hristos, Cel care a trecut prin cel mai de plâns scenariu de la naştere până la crucificare. Încă de la naştere, mulți au dorit să Îi ia viața.
Dacă Hristos nu Se naşte în noi, se înmulțeşte doar anxietatea.
Vestea că Hristos, Mesia cel aşteptat, S-a născut în lumea noastră are menirea să ne aducă o putere imensă. Ştim că nu va eşua, că nu are cine să Îl învingă. Ştim că nu S-a născut pentru Sine, ci pentru noi, să ne şteargă lacrimile de durere, să ne vindece de marginalizare şi să zdrobească hidosul infern.
Ne facem timp pentru Ziua Lui de Naştere. Este ceva ce nu putem rata. Şi pregătim daruri pentru Sărbătorit, alimente şi haine pentru frații Lui mai mici, 12 luni pe an. Orfanii nu intră în hibernare 11 luni!
Lumea este ca o gară, să nu greşim trenul în care ne suim. Lumea este un pod, doar îl trecem, nu ne facem vile aurite pe el. Lumea este un aeroport, zborul nostru către Rai nu se va anula!
Deși mulți au zis multe despre dragoste, numai ucenicii lui Hristos au găsit-o.
Diavolul îi surprinde doar pe cei care nu mai cred în nimic, nici în viața veșnică, nici în pedeapsă, pe cei care consideră că totul se petrece aici și acum, pe sceptici, pe comozi, pe leneși, pe mândri, adică pe noi, cei ce încă suntem pe cale, știm unde ar trebui să ajungem, dar încă nu am pus început de pocăință.
 

Marius MATEI

___________________

[1] Sanda Nicola, Carte de identitate, Storia Books, București, 2018, p. 70.

[2] Ibidem, p. 109.

[3] Marius Mălai, Apa vieții, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, p. 30.

[4] Mihail Sadoveanu, Hanu Ancuței, Mihail Sadoveanu, București, 2013, p. 35.

[5] A.F. Harrold, Imaginar, Arthur, București, 2014, p. 78.

[6] Apărut în 2014, regizat de Michal Gazda, iar între actori se remarcă Leszek Lichota și Magdalena Poplawska.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *