Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Nămăești

Biserica Mânăstirii Nămăieşti din judeţul Argeş este amenajată într-o grotă săpată în stâncă. Unii istorici opinează că această grotă ar fi fost folosită ca şi catacombă creştină, alţii susţin că aici ar fi fost un templu închinat lui Zalmoxis. O legendă destul de popularizată spune că Sfântul Apostol Andrei, ajuns pe aceste meleaguri, ar fi cercetat grota şi, negăsind pe nimeni, ar fi spus însoţitorilor săi: „Nemo est!”, de unde şi numele de Nămăeşti. În vremea aceea Sfântul Andrei ar fi lăsat în grotă icoana Maicii Domnului pe care o avea cu sine, icoană pictată de Sfântul Apostol Luca.

Icoana ar fi rămas în grotă, neştiută de nimeni, până când 3 ciobani, care au înnoptat odată în apropiere, au avut toţi acelaşi vis: au auzit sunet de clopot şi un înger le-a spus: „Aici, în sânul acestei stânci, stă de multe secole ascunsă o icoană zugrăvită după chipul cel adevărat al Maicii Domnului”. A treia noapte însăşi Maica Domnului a apărut ciobanilor, arătându‑le anume locul pe unde se intra în grotă şi cerându-le să ridice acolo altar cu hramul Intrării în biserică şi al Izvorului Tămăduirii. Prima atestare documentară o găsim însă abia într-un hrisov al lui Mircea Ciobanul din 1543, care vorbeşte de  „biserica domnească care este săpată în piatra în stânca muntelui din satul Nămăeşti”.

În anul 2004 icoana, care era foarte degradată, a fost restaurată. Cu acest prilej, pe spatele ei s-a găsit o inscripţie de secol 17, foarte puţin lizibilă, care, în opinia restauratorului, este contemporană cu stratul de pictură al icoanei. Pentru că din pictura originală rămăseseră numai suprafeţe foarte mici şi nimic din chipurile Maicii Domnului şi Pruncului, blatul de lemn restaurat a fost acoperit cu o pânză pe care s-a repictat icoana şi deasupra s-a aşezat la loc ferecătura de argint din 1778, şi ea curăţată şi aurită.

Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU