Iluzia rezistentei ortodoxe prin internet

Am primit în ultima vreme pe adresa personala de mail întrebări cu privire la „internetul religios”. Răspunsul cel mai adecvat cred că se regăsește in acest articol preluat din revista Familia Ortodoxă scris de Ion Bucur și care face o radiografie perfectă despre internet și credință.

,,Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:1)

Explicația credibilității uriașe a Internetului în rândurile noastre, ale credinincioșilor, este aceeași cu cea a succesului său în lume: un anumit gen de informație regăsit pe Internet, îndeosebi pe platformele de bloguri ,,neoficiale” (adică nearondate unor instituții ale Bisericii), lipsea aproape cu desăvârșire din canalele mediatice oficiale. Subiecte presante și importante, care intereseau credincioșii în cel mai înalt grad și despre care nu se vorbea aproape deloc acum câțiva ani (precum problemele generate de ecumenism, invazia modernismului în Biserică, mărturiile Sfinților din închisori, caracterul vremurilor pe care le trăim, relația Bisericii și statului cu organizațiile mondialiste etc.) erau puțin sau deloc abordate în public. A vorbi depre asemenea teme, acum câțiva ani, era la noi în țară o întreprindere temerară.

Pe acest fundal a apărut, așadar, practica folosirii Internetului pentru a ,,descongestiona” atmosfera de îmbâcseală, de pasivitate, de nepăsare față de problemele vremii. Cu siguranță, nu se poate nega acest rol pozitiv al Internetului.
Este însă un rol care capătă înțeles doar dacă este așezat la locul său, ca o extensie a vieții duhovnicești a credinciosului ca o activitate conexă și nicidecum ca una esențială și decisivă pentru viața sa.

Asistăm aici la următorul pericol: din mediu al libertății de exprimare, Internetul este investit de cei căzuți în mirajul său cu alură de tip gnostic, este fetișizat ca un mediu privilegiat de „trezire” a oamenilor și de angajare a lor într-o atitudine de părelnică mărturisire a Ortodoxiei. Acest lucru reprezintă un siptom al aceleiași „boli” a dependenței de Internet (…), manifestată la nivel general în societate și pe care denumit-o cyber-utopism.

Blogul sau Evanghelia?

Așadar, similar modului în care accesul la informația pusă la dispoziție prin Internet și nedisponibilă în canalele media mainstream produce în cititorul profan senzația unei ,,conștientizări”, pentru omul din biserică (mai ales pentru noul convertit și pentru cei tinei, dar nu numai!) accesul la rezervorul de informații tari, șocante, dure din mediile virtuale ortodoxe produce o impresie de ,,luminare”sau de ,,trezire”: dintr-o dată, neofitul se află în fața unor adevăruri care îl reclamă integral, ultimativ – însă nu într-un sens duhovnicesc, ci pur informațional. Această ,,trezire” nu este nicidecum pocăința (,,schimbarea minții”) la care Biserica ne cheamă de două mii de ani – trezirea din moartea duhovnicească și din viața lumească. Practic, trezirea a devenit un proces ideologic, în care ,,neofitul” este inițiat în ,,planurile secrete” după care se guvernează istoria și cursul ei! Neofitul, evident, nu surprinde contradicția inerentă faptului că ,,secretele” circulă bine-mersi pe Internet, la îndemna oricui, și că însuși Internetul este creația și unealta celor ce, cu adevărat, clocesc tot felul de ,,planuri mondiale”.

Astfel, ca și în alte domenii, și în Ortodoxia exprimată pe plan virtual se manifestă din plin efectele ,,perverse” (ascunse, ,,secundare”) ale Internetului: folosirea sa ca mod privilegiat și exclusiv de înțelegere a lumii și a realității înconjurătoare afectează capacitatea de discernământ și de gândire profundă. Aceasta se petrece atât la nivel duhovnicesc prin deturnarea nevoii de a înțelege lumea și de a înțelege ce se întâmplă către o vulgată ideologică cu origini din cele mai eterodoxe și laice, cât și la nivel firesc prin influența pe care folosirea îndelungată și obessivă a Internetului o are asupra facultății rațiunii. În privința ultimului aspect studiile făcute de cercetătorii în neurologie ne arată că efectul concret pe care îl are Internetul este mai degrabă păgubitor tocmai pentru capacitatea noastră de gândire și de analiză: deși față de televizor, se încurajează gândirea analitică imediată, instrumentală, Internetul defavorizează organic capacitatea de gândire profundă, raționamentele complexe, memoria și capacitatea de a hotărî în cunoștință de cauză (cf. American Journal of Geriatric Psychiatry, Your Brain on Google: Patterns of Cerebral Activation during Internet Searching). Practic, Internetul – inclusiv în mod organic, neuronal – este o mare provocare la adresa discernământului, deoarece dă senzația unei gândiri active, în timp ce, în realitate, această gândire este superficială și lipsită de capacitatea de a sesiza realitatea mai profundă, dincolo de aparențe.

La nivel duhovnicesc, în locul Ortodoxiei care pune accent pe încălzirea inimii, pe răbdare și pe un fel de înțelegere al lumii în care importante sunt realitățiile lăuntrice ce explică evoluțiile istorice și actuale, se regăsește, prea adesea, o ortodoxie măsluită, în care legile duhovnicești sunt înlocuite de un mod secularizat de a înțelege istoria, percepută ca o jucărie (sau ca un sistem în mâinile celor puternici ai lumii). Se ajunge într-atât de departe până a-i percepe pe mai-marii lumii acesteia, pe aceste elite cu sistemele lor de putere ca fiind înzestrați cu puteri de-a dreptul demiurgice – capabili, la o adică, să producă și mega-cutremure de pământ!
O asemenea concepție îl surghiunește pe Dumnezeu din propria Sa Zidire și este contrară Ortodoxiei, ea, în schimb, reprezintă concepția masonică după care se ghidează multe dintre elitele lumii.

Noi, ca ortodocși, știm că stihiile pământului sunt în stăpânirea lui Dumnezeu-Atoțitorul; știm că evenimentele lumii se explică prin starea duhovnicească a omenirii; știm că mecanismele istorice, politice și sociale sunt determinate de realitatea lăuntrică – inima omului, acolo unde se duce bătălia dintre rău și bine, după cum spunea Aleksandr Soljenițân (care afirma și următorul adevăr fundamental: conspirațiile celor puternici reușesc acolo unde credința ortodoxă a sărăcit!).

Drept urmare, proliferează în acest mediu o gândire de suprafață, încurajată și de tipul similar al informațiilor propagate, care au succes în blagosfera ortodoxă: informații adesea rupte din context, neverificate, uneori de-a dreptul false, alteori vădit manipulatoare, neanalizate, frizând vulgaritatea, date doar cu scopul de a face rating și de a răspândi o anume mentalitate – mentalitatea ideologică anti, în care Ortodoxia este transformată în ortodoxis ,,adică o etichetă care ascunde teoriile cele mai bizare”.

E ușor de verificat acest lucru: căutați pe Internet materiale informative serioase, pregătite, comentate analitic și comparați-le cu cele de tip viral, cu cele ,,de scandal”, cu cele superficiale. Veți observa că ultimele atrag mai multe comentarii și vizualizări decât celelate. Căutați informațiile despre lucrarea bună a vreunui duhovnic sau a unui arhiereu, și comparați-le cu cele în care vreo mitră este terfelită în noroi sau numele unui părinte este defăimat în toate felurile – vă veți încredința că acestea din urmă stărnesc cel mai mult interes.

Un alt test practic al faptului că invertirea Intrnetului cu rolul magic de ,,de dezvăluitor de secrete” are efecte catastrofale pentru discenământul duhovnicesc este dat de succesul pe care îl are răspândirea datelor neadevărate, a ,,viralelor”, a hoax-urilor (e-mail- uri care circulă între sute de adrese și conțin informații false), a materialelor contrafăcute. Nici un alt mediu nu cunoaște o așa capacitate de diseminare a falsurilor, prin credualitatea utilizatorilor și contribuția lor voluntară! Ba încă, în cazul ,,viralelor”, avem de-a face cu lucruri ce pot fi indentificate relativ ușor ca falsuri – ce ne facem însă cu strategiile (anume puse în scenă) de manipulare a oamenilor prin intemediul rețelor sociale și, în general, a Internetului?

Această transformare prin care a trecut blagosfera ortodoxă în ultimii ani a dus la ceea ce numeam mai sus: gândirea idelogică, ,,ortodoxistă”, la care se adaugă și părerea că pentru vremurile de prigoană ce vor veni sunt ,,esențiale” ,,informațiile” de pe bloguri. Sunt discuții întregi pe Internet despre eventualitatea exercitării unei cenzuri asdupra Internetului. Este izbăvitor să observi că spaima cea mai mare a unora a devenit privarea de ,,informare” și lipsa posibilității de accesarea a blogului preferat!

Se caută strategii complicate de copiere a informațiile, de găsire a unor soluții tehnice prin care să fie garantat accesul la aceste informații, chiar și în eventualitatea unei prigoane fățișe asupra creștinilor…

Ce reiese de aici?

Că pentru mulți dintre noi, atrași de mirajul Internetului, însușirea lăuntrică a Evangheliei, înrădăcinarea poruncilor lui Hristos în inimile noastre au fost înlocuite cu dobândirea informațiilor.
,,Unde este comoară voastră, acolo va fi și inima voastră…”, ne-a prevenit Mântuitorul.
În loc să ne îngrijim de dobândirea Duhului Sfânt, am devenit obsedați de necesitatea conectării permanente la blog…

Revista: Familia Ortodoxă – articol scris de Ion Bucur

Cristian Stavriu

2 comments on “Iluzia rezistentei ortodoxe prin internet

  1. Ioan C. august 1, 2018 at 00:14 - Reply

    Doamne ajută,
    Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus despre Evanghelia Sa:
    „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.” (Ioan 6, 63).

    Cum cea mai bună armă împotriva prozelitismului sectar este cunoașterea Sfintei Scripturi, dar și a comentariilor ortodoxe ale acesteia, suntem bucuroși să vă prezentăm materialele de mai jos:
    Sfintele Scripturi, în limba română, folosite de ortodocși de-a lungul timpului

    Multumim pentru viitoarele sugestii!

  2. Ioan septembrie 14, 2018 at 15:42 - Reply

    Domnule Stavriu, pe 8 aug.ac, a fost publicat un articol, la care prin „comentariul” meu am rugat să-mi trimită niște explicații, fiindcă scria despre îngenuncheri la Sf.Liturghie, altfel decât în rânduiala Bisericii. V-am abordat pe dvs. deoarece conținutul articolului de astăzi se referă la necesitatea „filtrării duhurilor”. Mulțumesc ! Adresa acelui articol: http://www.lumeacredintei.com/ortodoxie-si-traire/cum-ne-inchinam-in-timpul-sfintei-liturghii/#comment-353864

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.