ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR versus ÎMPĂRĂŢIA SOFTURILOR

Sunt unul dintre aceia care îşi petrec nedorit de mult timp în faţa computerului, cu ochii în monitor şi cu buricele degetelor plasate pe taste cu atâta abilitate încât nu mai am nevoie să cobor ochii din monitor ca să mă asigur că am dactilografiat corect. Apreciez computerele şi tot ceea ţine de ele şi nu cred că prezenţa lumii digitale înseamnă un mare pericol câtă vreme omul rămâne suveran. Întrebarea este, însă, una simplă: mai este omul cu adevărat suveran?

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră ştiu că unul dintre cele mai în vogă jocuri colective pe computer oferă o a doua viaţă, într-o realitate virtuală perfectă, în care cel care joacă îşi poate alege cine să fie, cum să arate, ce statut social să aibă, în ce zodie să fie, ce meserie, ce casă, ce maşini, ce fel de soţie, ce copii etc. În această a doua viaţă, jucătorul intră în contact cu alţi jucători cu identitate schimbată virtuală, trăieşte o viaţă socială nouă într-o altă lume, digitală, croită după gustul jucătorului, în care acesta îşi permite cam tot ceea ce nu îşi poate permite în viaţa reală. Există bani, relaţii comerciale, de afaceri, relaţii sentimentale şi chiar sexuale, alcătuite cu atâta acuitate încât jucătorul poate savura cu un minim efort de imaginaţie tot ceea ce viaţa lui reală nu i-a oferit. În anumite versiuni ale vieţii secunde sunt prevăzute şi plăceri interzise, de la perversiunile sexuale la crimă. Sună tentant şi chiar este tentant, câtă vreme realitatea propriu-zisă este solicitantă, frustrantă şi cenuşie pentru o mare parte a umanităţii. Astfel că refugiul unei lumi în care totul devine posibil şi totul este permis reprezintă o oportunitate de nerefuzat pentru mulţi, şi mai ales pentru cei tineri, pentru care computerul nu numai că nu este o dilemă, ci este deseori un periculos prieten. Creatorii de softuri de vârf îşi pot permite să vândă lumii debusolate soluţii pe cât de tentante, pe atât de perfide şi de distrugătoare, dar care se pliază perfect pe dreptul omului de a visa, de a dori şi de a căuta o viaţă mai bună, după înţelegerea fiecăruia.
Or, tocmai asta e problema: împărăţia softurilor oferă posibilităţi infinite, dar nu în această lume. Însă împărăţia softurilor, ale cărei produse nu sunt din lumea aceasta, nu e nici pe departe la fel de benefică pe cât este Împărăţia Cerurilor, nici ea din lumea aceasta, după cum spune Hristos. Iar problema este aceea că pentru sufletul bietului om modern şi debusolat se bat deja două mari oferte: Împărăţia Cerurilor şi Împărăţia Virtuală a Softurilor. Una are drept purtător de cuvânt pe slujitorul lui Dumnezeu, preotul, cealaltă îşi face auzită vocea prin fiecare utilizator de computer şi de reţea care ajunge să aibă acces la un joc ultraperformant. Diferenţa este aceea că bietul suflet modern ajunge mai uşor la un computer decât la biserică şi că limbajul virtual pare substanţial mai bine adaptat nevoilor modernităţii decât limbajul teologal. Astfel, cred că una dintre cele mai mari provocări care stau în faţa Bisericii este cea ridicată de faptul că lumea softului oferă sufletului modern o împărăţie virtuală aparent mai tentantă şi paradoxal mai palpabilă decât Împărăţia Cerurilor. Spun “aparent” fiindcă la o cercetare aprofundată devine evident faptul că pentru sufletul omenesc oferta lui Dumnezeu este cu adevărat binefăcătoare, în timp ce oferta virtuală este profund nocivă, scoţându-l pe om din realitate şi rupându-l, în ultimă instanţă, de el însuşi. Ateii, scepticii şi cei neinformaţi se pot întreba, însă, pe ce mă bazez atunci când promovez Împărăţia Cerurilor în detrimentul Împărăţiei Virtuale. Răspund: pe cuvântul lui Dumnezeu şi pe învăţătura Bisericii. Mie îmi ajunge acest răspuns, însă trebuie să admit că cei care vor să afle cuvântul lui Dumnezeu şi învăţătura Bisericii au ceva mai mult de lucru decât cei care vor să înveţe să utilizeze un computer.
Mesajul şi produsele softiştilor sunt mai prezente şi mai accesibile, în timp ce învăţătura despre mântuirea sufletului, de exemplu, este mai ascunsă, mai puţin făcută auzită şi mai puţin accesibilă până şi celor inteligenţi şi dispuşi să o cunoască. În timp ce internetul intră în case o dată cu televiziunea şi cu telefonia, preotul este văzut la credincioşii lui destul de rar, sau chiar niciodată. În timp ce softiştii vorbesc limba cea mai simplă cu putinţă, multe predici rămân formale şi prăfuite. În timp ce jocurile răspund – eronat, e adevărat – nevoilor lumii moderne, teologia rămâne oarecum închisă într-o zonă doctă, din care coboară rareori în concret. De aceea cred că una dintre urgenţele teologiei ar trebui să fie aceea a aducerii la zi (update aş zice, dacă aş vrea să fiu cinic) a învăţăturii despre Împărăţia Cerurilor şi mântuirea sufletelor, înainte ca alte oferte să cucerească masa tot mai mare de suflete. Afirm cu certitudinea unuia care a studiat şi a palpat sufleteşte lucrarea lui Dumnezeu în lume că lumea nevăzută a Împărăţiei Cereşti este indubitabil mai bună decât lumea falsă a acelor aplicaţii virtuale care schimbă identitatea omului, îl schizofrenizează şi îl amăgesc cu ceea ce nu există decât sub formă de zero şi unu. Şi ca să nu fiu înţeles greşit, repet: nu am nimic împotriva computerelor şi nici a aplicaţiilor lor câtă vreme omul rămâne nealterat şi suveran.

Cristian TABĂRĂ

1 comment on “ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR versus ÎMPĂRĂŢIA SOFTURILOR

  1. Ioan martie 13, 2018 at 05:48 - Reply

    În zadar ne plângem, fiindcă Ortodoxia nu-i „organizație de masă”, ci turma aceea care alege de bunăvoie „calea cea îngustă”!
    Doamne, ajută-ne!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.