LOADING

Type to search

În Împărăția lui Dumnezeu se poate intra, suntem convinși de asta

Ortodoxie si traire

În Împărăția lui Dumnezeu se poate intra, suntem convinși de asta

Share

Tumultul zilei rupe timpul de rugăciune. Nu va fi o coincidență că vom fi izbăviți de agațamentul morții. Fără Hristos, din ceas în ceas putrezim. Pentru o cană de apă, să nu pierdem fântâna!

Îl reprezentăm pe Hristos în lume, nu ne putem prezenta oricum! Există un singur subiect, acordat cu un singur predicat: Hristos a înviat! Dacă învierea e posibilă, orice e posibil… La Bethlehem nu e prezent un înger stingher, ci mulți slujitori cerești, pe aceștia să îi imităm în slavoslovie.

Pentru fiecare suferință, Dumnezeu adaugă o mângâiere. Creștinul trăiește în lume, dar nu se conformează lumii, ci lui Dumnezeu. Tema Evangheliei este bucuria: omul a scăpat de lepră!

Lumea posedă multe obiecte, dar este tristă, deoarece îi lipsește bucuria. Lumea este irascibilă: alții trăiesc viața noastră, noi doar privim un ecran sec și nu mai știm să gândim decât ce ni se spune acolo, într-o cutie! Lumea este stăpânită de un duh de neliniște și până ce acesta nu va fi alungat CU FORȚA nu vom regăsi bucuria.

0000000bg

Lumea se complică și obosește, uitând de bucuriile simple. E suficient un telefon normal, nu avem nevoie de cai-verzi-pe-pereți. Bucuria este doza suficientă de iubire.

Există o singură mare temă: mântuirea (așa cum au înțeles-o sfinții). Omul caută să fie mereu în prezența lui Dumnezeu. Sfinții ne indică mijloacele adecvate pentru a realiza acest scop (ne sfătuiesc cum să evităm erorile și ororile). Textele sfinților sunt ajutorul nostru prețios în munca noastră din șantierul patristic de convertire. Orice ar fi, miezul experienței sacrului nu poate fi sacrificat în favoarea sensului social.

Avem convingerea că în Împărăția lui Dumnezeu SE POATE INTRA! Încă resimțim o mare tensiune între logica lui Hristos și logica lumii, dar nu vom renunța la fericirea veșnică. Hristos Se dăruiește adânc acelora ce se dăruiesc Lui adânc. Cine se îndrăgostește de Hristos, uită de preocupările profane și de urgențele lumii contemporane.

Dragostea imensă a lui Hristos pentru noi nu poate fi PITICITĂ după părelniciile noastre. Harul ne dă puterea să zburăm vulturește, nu să orbecăim precum găinile împiedicate. Fără Hristos, viața noastră se DEPRECIAZĂ, se ofilește, se pângărește. Hristos este Adevărul, menit să pună capăt neliniștilor noastre.

Creația a ieșit din mâinile lui Dumnezeu spre o împlinire, numită mântuire. Creația se află pe calea mântuirii. Dumnezeu creează ca să mântuiască. Mântuirea nu este o banală reparație în caz de avarie, de urgență sau de accident, ci este împlinirea creației.

Creația a fost dorită de Dumnezeu, pentru a-și manifesta binele împreună cu omul. Dumnezeu are în continuare grijă de creație, pentru ca aceasta să își atingă scopul. Omul nu a fost creat desăvârșit (pentru că atunci nu ar mai fi fost creatură), dar este ajutat să ajungă la slava lui Hristos.

În timpul lui Moise, poporului ales i se promite țara ca moștenire, dar oamenii se îndoiesc, trimit iscoade, își fac un plan de rezervă, nu se mai bazează exclusiv pe Dumnezeu. Devin iscoditori (îndoielnici), spionaj ce le atrage uscăciunea sufletului. Prea repede uită că fără Dumnezeu nu pot obține nici o biruință.

Către Hristos nu mergem ca să Îi cerem rețete urgente, ci ca să ne lăsăm în voia Lui, să ascultăm ce are să ne vorbească. Prin recuperarea iubirii autentice, omul poate fi salvat. Punctul de referință este Hristos, dincolo de micile diferențe dintre unii și alții.

Procesul de despătimire este dureros, dar necesar. Carnea bolnavă trebuie extirpată, gândul păcătos avortat. Un sculptor bun înlătură și îndepărtează bucata de marmură, pentru a lăsa să apară forma statuii. Recuperând iubirea, speranța și credința, viața sufletului este cu adevărat viață (ceva viu). Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce se încred în averi (nu neapărat imense)! Doar pentru că se încred în altceva (Altcineva) decât Dumnezeu. Nu merge cu Planul B. Ne lăsăm total în voia Lui, ne bazăm doar pe Planul A, Învierea.

Epoca în care au trăit sfinții capadocieni seamănă enorm cu epoca noastră: lumea se lărgește (populațiile emigrează, se dezvoltă negoțul), are loc întâlnirea diferitelor culturi și panichează impresia pierderii reperelor tradiționale. Speranța noastră este evanghelică: Hristos – Iubirea noastră ne va trage pe toți la El! Ne va milui pe toți! Noi nu dorim o întoarcere nostalgică (depresiv-anxioasă) spre antichitate, ci un urcuș spre eshatologie, aceasta este direcția de mers!

Un șofer bun se ferește de derapaje. La fel procedează și omul care vrea să ajungă la destinație, evită derapajele (morale). Câtă vreme speranța cuprinde mântuirea omenirii întregi, mă privește și pe mine! Liturghia Iubirii și a Mulțumirii este profund eliberatoare: centrată asupra lui Hristos, devine vindecătoare, suntem purtați de ea, AJUNGEM LA IUBIREA LUI HRISTOS pentru noi. Abia atunci, totul devine evident.

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *