LOADING

Type to search

Izgonit din Rai, caut harul

Ortodoxie si traire

Izgonit din Rai, caut harul

Share

 

 


Am fost izgonit din Rai. Nu m-am smerit. Nu am ascultat porunca.

Am vrut sa devin dumnezeu. Nesocotind harul, m-am mandrit. Nu am luat aminte sa nu cad; mi se parea ca stau. Dar Domnul iubirii va inlatura moartea pe vecie si ma va reprimi la El. Voi sluji Domnului cu veselie. De cate ori nu mi-am dorit sa stiu dinainte subiectele de la examen?! Iata, la cel mai important Examen, Domnul imi spune ce ma va intreba si imi da si varianta corecta de raspuns. Pentru a fi reprimit Acasa, trebuie sa Il cercetez pe Hristos cel gol, pe Hristos cel flamand, pe Hristos cel insetat, pe Hristos din spital, pe Hristos din inchisoare. Trebuie sa redobandesc smerenia.

Acum nu sunt in Rai. Am fost izgonit, pentru ca m-am mandrit si am ascultat de sarpe. Acum ma lupt sa transform inima mea intr-un templu al Sfantului Duh. Vreau sa debutez starea de rai de aici. Sfintilor, ajutati-ma! Pentru ca harul sa fie lucrator (si) in mine, ma voi lepada de mandrie. Departe de mine gandul sa Il parasesc pe Mirele Hristos, tocmai acum cand m-a invitat la Cina Sa! Nu Il vad pe Dumnezeu, pentru ca nu sunt curat cu inima. Curata, Doamne, inima mea! De aceea, voi canta psalmi, pentru ca lumina divina sa ma imbucure.

Mi-e frica de Domnul, dar nu ca de un stapan nedrept. Frica aceasta presupune dorinta de a reintra in Rai si de a evita iadul disperarii. Frica inseamna respect covarsitor, evlavie si sfiala duhovniceasca. Paradoxal, frica postuleaza curaj spiritual, indrazneala binecuvantata. Curaj de a da marturie despre adevar. Indrazneala de a ajuta saracii, fara suspiciunea ca dau celui ce are deja sau ca dau prea mult. Asa ne invata marele Ioan, sfantul Kronstadtului.

Spun „Tatal nostru” cu nevrednicie. Iarta-mi intunecimile, Doamne al luminii! Patima nepasarii ma impiedica sa fac binele dupa cum as putea. Pierdut patima, o declar nula. Stearsa cu buretele. Lucrarea duhovniceasca o savarsim fara zgomot: in crestinism, fapta buna are autor necunoscut. Vreau ca Hristos Mirele sa Se odihneasca in mine, intunecatul. Vreau ca in casa mea sa inunde binecuvantarea Mirelui Hristos!

De ce ignor exemplul cananeencei?! Ea nu i-a spus Mirelui Hristos: „M-ai dezamagit! Ma mir ca atatia oameni inca Te mai asculta!” Ce a pastrat Hristos Mirele pentru El insusi? Nimic!!! A dat totul! (pr. Paisie Aghioritul) Pentru a fi reprimit de Tatal slavei, roadele dragostei sa fragezeasca in mine. Care roade? Acestea: simplitatea, curatia, rabdarea, bucuria, dar, mai ales, discernamantul. Doamne, primeste-ma in Casa Ta, ajuta-ma sa scap de rautate si de viclenie si sa am numai ganduri bune! Fa-ma o torta de bucurie!

Voi merge pe calea imparateasca, asa cum ma ghideaza bunul duhovnic Gheorghe Santa. Nu ma voi lenevi sa ma rog impreuna cu altii si pentru altii. Sunt optimist: „Bun este Domnul CU TOTI!” (Psalmul 144) Si cu sfintii si cu cei mai mari criminali, pe care inca ii asteapta! Doamne, Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina, da-mi limpezimea mintii!

pr. Marius,
amartalos.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *