LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Jurnal de decembrie (II)

Share

Când mergi la spovedanie ca să ți se confirme că ceea ce gândești tu este bine, fără a fi dispus să accepți contrariul, te duci doar ca să îți arăți mândria. Spovedania este și o întâlnire cu tine în lumina prezenței lui Dumnezeu[1]. România este cea mai religioasă țară din Europa. Eu aș merge mai departe și aș spune că acest tip de religiozitate o face să fie una din cele mai sigure și libere (deocamdată)[2].

Răsfățatul crede că totul i se cuvine, nu luptă pentru nimic și este distrus de mândrie[3]. Acesta pierde din start, fiind incapabil să se bucure de ceva, deci, nici de gustul fericirii. De aceea, a lăsat Domnul să ne smerim, să nu credem că soarele se stabilește pe cer în funcție de gândurile noastre. Mândria lansează mereu cele mai sălbatice idei[4], găsind o falsă consolare în faptul că păcatul s-ar putea justifica. Sunt doar un navigator, care nu poate traversa marea, până nu își reconstruiește întreaga ambarcațiune[5]. Comportamentul plin de mândrie este total depășit, deoarece nu aduce deloc fericirea. Singura soluție rămâne căutarea transcedentului.

Cea mai mai rană a Bisericii rămân orfanii. Jucăriile lor sunt pietrele. Ei ne vor acuza de grosolana noastră nepăsare[6]! Suntem niște grădinari care nu au flori. Suntem atât de afectați atunci când strada ne aruncă câte un cuvânt rău, uitând de cei ai străzii. Orfanii adorm în zăpadă, înghețați din pricina neiubirii noastre.

Nu este ușor să fii demn, când toți ceilalți sunt ridicoli[7]. Poți iubi orfanii, chiar dacă toți ceilalți îi umilesc. Vei fi fericit doar când vei fi milostiv față de orfani, când vei considera necesar să îți exerciți această generozitate profundă, când vei accepta această necesitate vitală[8]. Totul în lume începe cu un da[9]. Nu este complicat să redobândești simplitatea.

Partea întunecată a vieții și oroarea ei aparțin unei lumi care nu este depărtată de noi, ci este depărtată de visările noastre[10]. Fiecare poveste care s-a scris vreodată pe lume descrie o suferință. Toate aceste suferințe sunt însumate de Cel Răstignit. Pericolul face viața noastră prețioasă, deoarece ne amintește de Mântuitor.

 

 

Marius MATEI

_______________________

[1] Parohia Ortodoxă Dusseldorf.

[2] Pr. Liviu Vidican-Manci.

[3] Giovanni Guarini, poet italian (1538-1612).

[4] Eugene Sue, scriitor francez (1804-1857).

[5] Otto Neurath, filosof austriac (1882 – 1945).

[6] Nelly Sachs, poetă germano-suedeză, de etnie evreiască (1891-1970).

[7] Reginald Rose, scriitor și scenarist american, cunoscut mai ales pentru Twilight Zone și Black Monday (1920-2002).

[8] Jorge Semprun, scriitor spaniol (1923-2011).

[9] Clarice Lispector, scriitoare braziliană (1920-1977).

[10] Algernon Blacwoood, scriitor britanic (1869-1951).

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

1 Comment

  1. Iodan 11 decembrie 2018

    Personal, mă cam îndoiesc că „România este cea mai religioasă țară din Europa.” Rezultatul Referendumului îmi susține îndoiala. Sau, poate, religiozitatea nu impune și ascultarea de îndemnurile Bisericii ?! Atunci, suntem nu numai „căldicei”, ci chiar rebeli, răzvrătiți… Sunt creștin, dar nu merg la Biserică, nu-i ascult poruncile… IPOCRIZIE !

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *