Kalaşnikova (un portret) şi vizita Îngerului

Da, ştiu acum de ce văd în vorbăreaţa domnişoară K. o ucigaşă. Are viclenii foarte eficiente, cuvinte care ucid la moment ca o armă automată, ca un set de anticoncepţionale, ca Irod, înşelat de magi. K. poate reduce la tăcere într-o singură zi 14000 de inimioare. Dar ţara pe care vrea s-o cucerească, irosind atâta muniţie, este doar conştiinţa mea:

-Nu-ţi trebuie copiii ăştia, îţi fac doar probleme, scapă-te de ei, aleargă liberă! Mergi la târguieli, cheltuie tot ce ai, să vezi ce bine te simţi! Ia-ţi un amant tânăr, dar să nu-l plăteşti. Meriţi şi tu atâta lucru, după un an de muncă. Hai să punem de-o sindrofie, nu-i mai vizita pe bătrâni, că te acreşti şi tu. Lasă-i în durerea lor, că nici de tine nu-i pasă nimănui.

Te înşeli, domnişoară K, Domnul are grijă să-i pese şi de mine cuiva. Uimirea că un bărbat tânăr şi inteligent a început, chiar de Crăciun, să-l viziteze cu bunătate pe copilul părăsit, îl transformă pe loc în fiul meu. Pulberea argintie a sărbătorilor mele, pregătite pentru singurătate, se schimbă neaşteptat în bucurie nepământeană. Mi-am dăruit sufletul lui Dumnezeu, în rugăciune şi El mi-a dat acest răspuns:

-În locul fiicei pierdute, uite îţi trimit un fiu.

Îl primesc ca din mâna Domnului şi nu voi lăsa pe nimeni să mi-l defăimeze sau să mi-l alunge. Este cel mai mare dar, primit vreodată de Crăciun. Şi vizita lui s-a repetat ieri, oricât de ocupat ar trebui să fie cineva, în ajun de Anul Nou. Cine îşi abandonează ţinta târguielilor sau măcar bătutul covoarelor, ca să converseze cu un copil trist, a cărui mamă a uitat să vină de sărbători?!

În zori, intrând în camera fetiţei, mă surprinde ordinea în care păpuşile aşteaptă să înceapă „lecţiile”. Oare Îngerul le-a aranjat atât de frumos?! Dar ea are chef acum să picteze, îşi prepară culorile, alege cartonul. Trei desene inspirate s-au adăugat ieri seară, după „vizită”, expoziţiei de pe perete.

Lucrez şi eu la portretul, aproape abandonat pe şevaletul minţii, dar am cu totul altă stare, simţind liniştea şi echilibrul copilului.

Nici nu mai vreau să ştiu că eşti ruda mea, domnişoară K. De ce m-ar interesa lumea ta de minciună şi de manipulări?! Realitatea îţi dezminte teoriile. Mă lipsesc de urările tale „de bine”. Cuvintele tale împrăştie un foşnet de tafta în jur. Deşi nu valorezi nimic, nu ştii cum să te mai pui în valoare! Nu eşti în stare să cânţi un singur imn de slavă lui Dumnezeu, doar ţie, doar ţie…