LOADING

Type to search

Kliment de la Rila, un cronicar uitat al vieţii religioase din Balcani

Ortodoxie si traire

Kliment de la Rila, un cronicar uitat al vieţii religioase din Balcani

Share

A fost unul dintre cei mai cunoscuţi nevoitori de la mănăstirea Rila din veacul al XX-lea. Scriitor, istoric, secretar şi bibliotecar al vestitei lavre a Balcanilor. Vorbea curent limbile germană, franceză şi rusă, fără a-i fi străină însă nici limba română, auzită adesea în copilăria sa…

Un tezaur încă necercetat

La mănăstirea Rila, chilia în carea locuit arhimandritul Kliment (în lume – Constantin Cucerov) a devenit astăzi muzeu. Un mic iconostas, cărţi bisericeşti, maşina de scris, un birou şi mulţime de documente nepreţuite. Însemnări despre mănăstire, viaţa religioasă din Bulgaria, Rusia, Grecia, România… Amintiri legate de Bucureşti, Ploieşti şi multe alte oraşe de la noi, vizitate de părintele Kliment (ultima oară, în 1971). Nu sunt trecute cu vederea nici evenimentele politice din Balcani (presărate cu acide anecdote monahale), atât din perioada interbelică, cât şi cele din vremea regimului comunist. Tomuri întregi. Biblioteca personală a arhimandritului Kliment, aflată într-o altă chilie a mănăstirii, îşi aşteaptă, de asemenea, cercetătorii…

Neştiutele cărări ale vieţii…

Arhim. Kilment s-a născut pe 23 decembrie 1900, la Odesa, într-o familie emigrată din Balcani în sudul Basarbiei, pe vremea robiei turceşti. Tatăl său a absolvit Academia de Ştiinţe Agronomice de la Moscova.

La vârsta de 13 ani, tânărul Constantin a simţit o puternică atracţie către preoţie. Admis în clasa a 5-a la Seminarul Teologic din Odesa, nu va reuşi săşi încheie însă studiile din pricina izbucnirii Războiului Civil în Imperiul Rus. Este înrolat, în curând, într-o unitate de voluntari a Armatei Albe, fiind trimis la cursuri de scurtă durată pentru studiul artileriei grele. Şcoala sa va fi evacuată de la Odesa la Sevastopol, iar mai apoi la Feodosia. După încheirea cursurilor, primeşte gradul de ofiţer, fiind numit secretar al cancelariei şcolii. După înfrângerea Armatei Albe, în Crimeea, în 1920, va părăsi Rusia împreună cu întrega conducere a unităţii de învăţământ, ajungând Peninsula Gallipoli (Grecia). În urma unei reforme militare, Constantin este trimis ca felcer la un spital de chirurgie al Crucii Roşii. În 1921, acest spital va fi transferat în Bulgaria.

La mănăstirea Rila

Ajuns funcţionar în administraţia spitalului, Constantin Cucerov va face o cerere către conducerea mănăstirii Rila prin care-şi exprimă dorinţa de a fi primit ca frate al acestei vestite lavre. Întră în viaţa monahală în 1922. Este pe rând chelar, bucătar, trapezar. Îşi va încheia pregătirea teologică la Seminarul şi Facultatea de Teologie de la Sofia. Tuns în monahism şi hirotonit ieromonah, primeşte mai multe ascultări din partea conducerii mănăstirii Rila – custode al muzeului, supraveghetor al moaştelor Sf. Ioan de Rila, responsabil cu jurnalul mănăstirii, bibliotecar etc. În anul 1933, va pleca, cu binecuvântarea mănăstirii, într-o lungă călătorie prin mai multe ţări europene (Austria, Germania, Italia, Franţa, Elveţia etc.). În acest răstimp, audiază cursuri la universităţi din Elveţia, scrie şi publică mai multe lucrări despre viaţa religioasă din Occident.

Cronicar şi publicist

Întors în Bulgaria, la jumătatea anilor ¢30, părintele Kliment îşi continuă intensa sa activitate publicistică, colaborând la mai multe gazete teologice de la Sofia. Printre cărţile sale din această perioadă amintim: Chestiunea diferenţelor în Liturghiere, Viaţa Sfântului Ioan de Rila, Istoria mănăstirii Rila, Ghidul mănăstirii Rila, Minunile Sfântului Ioan de Rila (minuni consemnate, ani de-a rândul, cu martori, la racla sfântului), Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu „Osenoviţa” de la mănăstirea Rila, Îndrumător în viaţa duhovnicească.

În anul 1961, autorităţile din Bulgaria vor decide, fără vreo explicaţie, să închidă mănăstirea Rila, transformând-o în „centru cultural-istoric”. Părintele Kliment împreună cu fraţii mănăstirii, după această hotărâre, vor fi tranferaţi la mănăstirea Bacikovo. Va reveni la Rila, ca bibliotecar, abia în anul 1969, în urma unei hotărâri a Sfântului Sinod de la Sofia.

Amurg în biblioteca mănăstirii…

La biblioteca mănăstirii Rila, arhimandritul Kliment se va folosi de jurnalul său, ţinut pe întreaga perioadă a vieţuirii monahale (zeci de caiete a sute de pagini fiecare, bine tăinuite) pentru a începe să-şi scrie memoriile. Astfel, în 1969, va încheia lucrul la două volume intitulate Amintiri din viaţa mea. Mănăstirea Rila (1922- 1961).

Multe din amănuntele despre viaţa călugărilor de la Rila, călătoriile sale în URSS, România, ori în Occidentul interbelic, ca şi comentariile despre viaţa religioasă şi politică din Bulgaria şi blocul socialist, vor nemulţumi însă profund conducerea mănăstirii. După citirea manuscrisului, aceasta îi va propune arhimandritului Kliment eliminarea unor pasaje consistente din viitoarea sa carte. Va refuza categoric orice fel de cenzură. În 1985, arhimandritul Kliment va trece la cele veşnice. În manuscrisele cronicarului Rilei, au rămas zugrăvite evenimente, chipuri de călugări, arhimandriţi, episcopi şi patriarhi din întreaga Ortodoxie. Aşa cum au fost, fără nici un fel de retuşuri…

Gheorghiţă CIOCIOI

Previous Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *