«La dumneata nu mă aşteptam…»

Într-un sat din Ardeal trăia o femeie, mai sărmană la minte, dar foarte credincioasă.
Era prima la sfintele slujbe, ­intrând imediat după ce părintele sau ­paracliserul descuiau sfântul locaş.

Femeia avea animale, şi făcea o smântână grozavă. Atât de bună, încât copiii din vecini nu se puteau stăpâni să nu dea iama prin gospodăria şi acareturile bătrânei singuratice, în căutarea deliciului alb ca neaua. Ţăranca a intrat la bănuieli, văzând că-i lipseşte smântâna la cântar, şi căuta de zor o explicaţie pentru aceasta. „Explicaţia” i-a fost dată în cele din urmă, la sfânta slujbă, după ce împânzise tot satul cu necazul ei şi hotărâse că numai la „taica părintele” îşi va dezlega misterul.
În acea duminică, nu se ştie de ce, întârziase puţin la biserică. Profitând de acest lucru, năbădăioşii de copii au intrat înaintea ei în sfântul locaş şi au mânjit cu smântână din belşug gurile câtorva sfinţi, din dreapta şi din stânga altarului. Au mai apucat să mai „picteze” şi alte figuri sfinte, când bătrâna şi-a făcut apariţia. După ce a mijit niţel ochii, cătând să se înveţe cu întunecimea dinăuntru, femeia dădu să se închine. Rămase însă cu dreapta spânzurată în aer şi cu răsuflarea tăiată. Sfinţii de pe pereţi şi din icoane erau plini de smântână la gură! Femeia îşi plimbă uluită privirile de la tinerii sfinţi militari din dreapta la muceniţele fecioare din stânga. După cum arătau, mâncaseră cu poftă!
Pe biata femeie a căzut cerul când a dat cu ochii de Sfântul Nicolae. Blândul ierarh nu făcuse excepţie şi se „înfruptase” şi el din smântâna femeii. Această descoperire a făcut-o să exclame, spre uimirea părintelui care era în altar: „Sfinte Nicolae, pe sfinţii ăştia tineri, mai că-i înţeleg. Dar pe dumnea­ta, om bătrân şi cu minte… Să ştii, chiar nu mă aşteptam”. Numai hohotele de râs ale copiilor ascunşi pe după străni au lămurit misterul la care deja se adunase lumea din sat. Iar exclamaţia bătrânei a rămas de pomină, spre hazul celor din jur. Şi nici Sfântul Nicolae – „om serios” – nu s-a supărat…

Răzvan Bucuroiu