Lacrimile Maicii Domnului

O icoană care plânge… Câte controverse, câte nedumeriri, întrebări, speranţe sau regăsiri la auzul acestui fapt!
O icoană a Maicii Domnului plângând… Când? Unde?… Poate acum o mie de ani, poate acum douăzeci, poate chiar azi. Poate la Muntele Athos, poate la biserica din satul vecin… Contează? Cine aude o astfel de ştire ar spune că da. Ar dori să meargă să facă fotografii, să cheme specialişti iscoditori, sau poate ar dori să-şi plece genunchii, ca să se vindece de necredinţă, de boală sau de frică…
Căutăm, ne interesăm… Când auzim de o icoană care plânge, unii o iau ca pe un semn al sfârşitului lumii, alţii ca pe o posibilitate de izbăvire personală, alţii ca pe un bun subiect de polemică (vorbim mult – şi uneori doar ca să vorbim…).
Maica Domnului plânge necurmat pentru noi, dar nu ne gândim la lucrul acesta decât dacă vedem lacrimi pe icoană. Unii dintre noi, însă, poate nu le vor vedea niciodată. Nu asta contează. Contează că Maica Domnului plânge!
Care mamă n-ar plânge pentru copiii ei?! Fotografia mamei care ne-a născut o ţinem aproape (dacă o mai ţinem…), dar icoana Maicii Domnului o dăm jos de pe perete, să nu vegheze asupra copiilor noştri în şcoli. Mamei noastre trupeşti îi spunem măcar de ziua ei că o iubim, dar Maicii Domnului câţi dintre copiii ei nu au ajuns să-i spună că nu e vrednică de cinstire? Oare cum să nu plângă atunci?
În ceruri, Maica Domnului şi a întregului neam omenesc stă în genunchi şi plânge pentru toţi copiii ei, chiar dacă s-au rupt de Sf. Biserică. Ea nu se dezice de ei, chiar dacă ei s-au dezis de ea. Dar, ca o mamă iubitoare, nu-i forţează, îi lasă să aleagă. La fel cum mama noastră, de la o vreme, ne lasă pe drumul nostru, dar în taină se roagă pentru noi.
Avem o Zi a Femeii, a Mamei (8 Martie), avem, mai nou, chiar o Valentine’s Day (a persoanelor iubite), şi avem – cum ştie orice creştin – şi zile închinate Maicii Domnului. Dar oare ne mai aducem noi aminte de acestea din urmă? Din păcate, o facem adesea numai prin prisma Mariilor sau Marianilor pe care-i avem în familie. Şi ni-i sărbătorim de multe ori fără a mai ajunge măcar cu un gând de-al nostru la Maica Domnului (darămite să mai şi participăm la Sf. Liturghie)!
Nu sunt de ieri şi nici de azi lacrimile Maicii Domnului, căci cine a fost la Cruce, plângându-şi Fiul răstignit? Apoi nestorienii (şi alţi eretici pe urmele lor, până la sectanţii de azi) câtă tristeţe nu i-au adus în suflet? Şi Maica Domnului a plâns şi pentru ei, pentru toţi. Nu pentru ea, că nu era cinstită după cuviinţă (pentru ea cinstirea oamenilor nu e o necesitate, căci o slăvesc îngerii şi sfinţii în ceruri, neîncetat!), ci pentru ei, că singuri se depărtau de binecuvântarea Fiului ei. Şi câte lacrimi nu vor mai brăzda obrazul trist al unei Mame ce cuprinde în durerea sa durerea a milioane şi milioane de mame ce au plâns în faţa icoanei ei, de-a lungul a două mii de ani!
Icoanele plâng, dar să nu vedem în plânsul lor doar „miraculosul“ sau „senzaţionalul“, ci să plângem fiecare dintre noi, la rândul nostru, pentru lacrimile pe care noi le-am pus pe obrazul Maicii Domnului!

Mihaela COSTEA

1 comment on “Lacrimile Maicii Domnului

  1. Ioan august 15, 2018 at 12:47 - Reply

    Ateii, ar trebui să înțeleagă că în natură există o lege a compensației. Despre sectanți, eretici, e treaba lor, dar e bine că măcar se declară ca atare. Problema arzătoare e a noastră, care ne declarăm ortodocși, dar majoritatea nu vor să audă de Biserică, de Sf. Liturghie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.