LOADING

Type to search

Leul

Ortodoxie si traire

Leul

Share

În urma unui tragic accident, leul nu își amintea cine este. În fiecare dimineață se trezea confuz și vedea soarele ca pentru prima dată. Nu știa ce este, nici ce trebuie să facă. Nu apuca să învețe, că a doua zi o lua de la capăt, aceeași consternare, aceeași derută.

Nu vâna și nu își recunoștea puii. Părea lipsit de putere. Neavând memorie, nu avea forță. Era extrem de vulnerabil.

Părea că este îmblânzit. Părea o pisică speriată din curtea vecinului. Părea un animal de circ, numai că în junglă nimeni nu râdea.

153536818-wounded-animal-injury-sleeping-lion-animal

Trăia într-un grup de trei masculi și nouă femele. Ca mascul, trebuia să apere și să mențină frontierele teritoriului. Numai că uita în fiecare zi care sunt acestea.

Nu își amintea nimic de când era pui. Nici cum a fost dată afară din grup când a ajuns la maturitate. Nici cum a ajuns în actualul grup. Nici nu era convins că face parte din acesta.

Nu știa că oamenii îl numesc rege al junglei. El nu trăia în junglă, ci în câmpii deschise. Era animalul cel mai îndrăgit de artă și de literatură, dar nu aflase asta niciodată. Apăruse în Biblie de peste o sută de ori, dar nici asta nu aflase niciodată.

Auzul, văzul și mirosul rămăseseră foarte dezvoltate. Nu fuseseră afectate de acel accident cumplit. Împreună cu femelele din grup, putea ucide un elefant adult.

Răgetul lui se auzea de la o distanță de zece kilometri. Nu avea coada închisă la culoare și nu atrăgea femelele. Dormea douăzeci de ore pe zi. Mânca antilope și zebre, de fiecare dată crezând că e o premieră când face asta.

Într-o zi, s-a înțepat în laba unui picior. Rana se infectase cumplit. Era pe moarte. Tocmai atunci trecea pe acolo un om îmbrăcat într-o mantie neagră, zdrențuită.

Dacă nu era atât de rănit, cu siguranță l-ar fi atacat. Asta nu uitase. Avea instinctul de a ucide. Dar acum nu putea. Dimpotrivă, omul acela îl putea ucide cu ușurință, așa muribund cum era, răzbunând o istorie și o isterie.

Numai că omul acela cu mantie s-a apropiat de el, i-a scos spinul din labă, l-a pansat și l-a îngrijit până s-a vindecat de tot.

Chiar se vindecase de tot. A doua zi, când s-a trezit, leul l-a văzut pe omul cu mantie și și-a amintit tot. Și de când era pui și de accident și de rana vindecată.

A decis să rămână lângă omul cu mantie și să îl însoțească pretutindeni. Erau trei: el, omul cu mantie și un măgăruș. Într-o zi, măgărușul a fost furat de niște tâlhari. Crezând că e vina leului, omul cu mantie i-a dat leului sarcina măgărușului: să care apă de la izvor!

Leul a ascultat de omul cu mantie. Într-o zi, l-a văzut pe acel măgăruș în deșert, maltratat de niște tâlhari. A înaintat, ca să își salveze prietenul. Văzând leul, tâlharii au fugit rupând nisipul, lăsând măgărușul în bătaia soarelui. Cui îi mai arde de măgăruși, când te fugărește un leu?

Măgărușul s-a întors la omul cu mantie, stăpânul său, ajutat de leu. Măgărușul era extrem de extenuat de lovituri, de foame și de sete. Omul cu mantie s-a bucurat să vadă că greșise când îl osândise pe leu pentru dispariția măgărușului.

După o vreme, omul cu mantie a murit. Leul a săpat o groapă, l-a pus pe omul cu mantie în ea, a acoperit-o cu nisip, s-a așezat pe mormânt și a murit.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumului "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016). Colaborator la reviste si ziare: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *