Liturghia este un pom inflorit in Edenul inimii noastre
Share
Ne bucuram de intervalul Invierii, nu suntem tristi in aceste zile. Ne desfatam pe portativul luminii. Luptam pentru armonia dintre gandire, sentiment si vointa. In ceea ce priveste gama virtutilor, ateul distoneaza, noi dirijam pe altii, dar nu cantam impreuna cu ei. In aceste repertoriu edenic, indoiala suna fals. Viciul deranjeaza utrenia inimii, rupe bucuria pacificarii.
Berea nepasarii ingrasa burta patimilor. Chiar daca semafoarele nu sunt verzi mereu in viata, avem rabdare pana la Sfarsit. Mirele ne trimite zilnic invitatie la Ospat. Sa Il intampinam la raspantiile zarilor filantropiei. Suntem la drumuri si la garduri, asteptandu-L sau cazuti in santul manelizarii, bancarizarii, otevizarii, mondenizarii? Inocentizam spre Vama sau pactizam cu celalalt?
In fiecare e sadita esenta Frumosului. Atrocitatile Evului Mediu Intunecat nu incrimineaza Biserica, ci persoane diabolice infiltrate in padurea verde. Dogma nu e afectata, ci doar PR-ul. Dar nu ne mantuim prin „imagine”. Sfantul se roaga pentru noi. Daca ne deschidem inima, simtim estuarele credintei.
Liturghia este un pom inflorit in Edenul inimii noastre. Mirele ne poate salva intr-o clipita. Suntem adoptati de Tatal Ceresc: suntem protejati de muscaturile haitelor de vagabonzi sentimentali. Mesia nu refuza pe nimeni. Strategia noastra este recastigarea inocentei. Limpede nu vedem decat cu inima.
Privim spre stele, dar stam cu picioarele in noroi. Suntem interesati prea mult de numere: cati ani ai? cat castigi? Cultivam o mie de trandafiri, cand am putea gasi ceea ce cautam in unul singur. Veliar nu ne poate face rau daca nu gaseste in noi ceva de care sa se agate. Ne gasim pacea in Hristos; cum sa nu credem ca dupa moartea ne asteapta pacea vesnica cu El?
Marius Matei
