LOADING

Type to search

Lupta încă nu e gata

Ortodoxie si traire

Lupta încă nu e gata

Share

Prin iubire, reușesc să ies din mărăcini și să devin crin. Exact acum trei secole, un avocat londonez inventa prima mitralieră. Chiar dacă s-a umplut de bani, poate nu a ieșit din mărăcini. Între spini, crinul nu poate fi fericit. Mărăcinii țin acum de cald și par utili, dar – pe viitor – ne vor chinui.

Prin iubire, devin un ambasador al Cerului pe pământ. Este semnul distinctiv al ucenicilor Lui. Ambasada iubirii are un mesaj limpede: Cerul cumpără suferința mea, este un schimb extrem de avantajos, îi dau suferința mea și primesc har[1].

Hainele nepurtate putrezesc în lada de zestre și la fel se întâmplă cu gândurile lipsite de iubire nepuse în practică. Uneltele sunt discernământul și modestia. Prietenii sunt nevoința, neprihănirea și milostenia. Întunecată de păcat, omenirea riscă să piardă iubirea. Și abia atunci – când vom vedea o lume lipsită de iubire – vom înțelege ce înseamnă ateismul. Prin iubire, Cerul ne este la fel de aproape[2]. Prin iubire, suntem vaccinați împotriva morții. Chemarea părintească este plină de iubire:

  • Copii, nu mai stați pe afară, haideți la Masă!

Fără iubire, aș fi extrem de nefericit. Fac totul din iubire. Fără ea, nu aș face nimic. Dar nu sunt o persoană de succes. Singurii oameni de succes sunt sfinții, pentru că sunt conectați la sursa iubirii incomensurabile[3]. Mai ales cei plini de discreție: Alonie, Ahila, Anub, Dioscor, Eladie, Zenon, Teona, Ruf, Or și Nil.

Nu se tem lupii de sabie, cum se tem demonii de iubirea puternică. Iar iubirea este inepuizabilă, este destulă, pentru toate generațiile[4].

Pot pierde tot, mai puțin posibilitatea de îmbunătățire. Cea mai mare capcană a lui michiduță este să mă facă să cred că am scăpat de patimi. Dacă voi crede prea devreme că am înțeles totul, nu voi înțelege nimic. Și va fi mai greu să scap de ispita sologamiei, ispita că m-aș putea iubi doar pe mine însumi. Schimbarea în rău este cauzată de lipsa cumpătării. În schimb, dacă urechea mea va asculta cuvinte duhvonicești, mintea mea se va depărta de gânduri necurate. Dacă nu mă voi îngropa în smerenie, nu voi putea învia în slavă. Știu o singură rugăciune:

  • Doamne, nu știu să mă rog!

 

Marius MATEI

_______________

[1] Răzvan Codrescu, Introducere în creștinism, Christiana, București, 2016, p. 232.

[2] Natalia Manoilescu Dinu, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii, Bizantină, București, 2004, p. 9. Vezi și David F. Ford, Teologia, foarte scurtă introducere, Alffa, București, 2004, p. 180,  precum și Adrian Sorin Mihalache, Lumina celui nevăzut, vol. II, Basilica, București, 2016, p. 340.

[3] Stelian Tofană, Evanghelia lui Iisus, Mega, Cluj-Napoca, 2015, p. 298.

[4] Bartolomeu Valeriu Anania, Caiete de lucru, Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 11.

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumelor "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016), "Psihologia sfintilor" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2017), "Harta credintei. Meditatii catehetice pentru copii si adulti" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2019). Colaborator la publicatii: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *