Maica Domnului de pe comoară

V-ati intrebat cum este viaţa unei mame al cărei copil se droghează?! Lucrul cel mai de preţ din cele ce încep să dispară din casa ei este ascultarea lui.

Îmi place să răsfoiesc discipline puţin cunoscute, de care formaţia mea ştiinţifică m-a ţinut oarecum departe. De pildă, Teologia morală. Titlul îmi sună vag, de aceea conspectez definiţia pr.profesor Gheorghe Popa: „Modul nostru de a gândi influenţează profund modul nostru de a fi şi de a trăi în această lume. Teologia morală ne ajută să înţelegem şi să definim corect ce este binele, ce este libertatea, ce este responsabilitatea, ce este conştiinţa morală, ce este virtutea, ce este păcatul şi care sunt consecinţele logice care izvorăsc din ele.”
Oare de ce nu este definită şi ascultarea, mă întreb, în ignoranţa mea: nu doar ascultarea călugărului de stareţ, ci şi a fiului de părinte, mai ales la vârsta adultă. Din păcate acum, chiar din adolescenţă, începe răzvrătirea, cu atitudini absolut distructive ale conceptului moral al ascultării.
De la neascultarea şi dispreţuirea părinţilor, se ajunge la un mod de viaţă agresiv al tânărului, care transformă orice decizie a sa într-un cuţit înfipt pe la spate, celor care i-au netezit, nu doar plăpumioara din copilărie, ci şi drumurile de mai târziu. În poşeta prietenei mele care s-a sinucis, am găsit o veche însemnare: „Fiica mea şi-a reluat serviciul. Odată cu el, a reînceput programul „ucide-ţi mama.”
Tonul pe care unii fii li se adresează părinţilor pare să exprime exact acest unic comandament. Şi cât a luptat femeia aceea, cu ani în urmă, cum şi-a înfruntat soţul şi familia săracă, doar ca să păstreze pruncul care eşti. Doar ca să nu te ucidă.
Cum se poate ruga o mamă pentru fiica ei care se droghează şi o jefuieşte sistematic?! Scap-o, Doamne, din robia ei… Teribilă încercare, să fii furat chiar de copilul tău!
Sunt mame care pun pe sertare iconiţe ale sfântului Nil cel jefuit de hoţi şi izbăvit de o icoană a Maicii Domnului din Vladimiri, declarată de călugăr drept cea mai mare comoară a lui.
Maica Domnului de pe „comoară” i-a oprit pe hoţi prin orbire. Dar mama copilului care se droghează ştie că el este deja orbit. Ea se roagă ca Sfânta Fecioară să-i redeschidă ochii. Să nu mai trăiască atât de urât şi să nu fie bun de nimic!
Cel mai mult suferim din cauza iubirii noastre necondiţionate faţă de fii. De câte ori mai sunt astăzi lăsată să-mi rostesc fraza, prin care îndrăznesc să le sugerez o atitudine creştină?! Şi n-am texte sforăitoare, m-am învăţat să concentrez ideea la extrem, tocmai fiindcă un drăcuşor se grăbeşte să strige la porta-voce, în mintea fiicei mele „cut, cut, cut”, ca pe platoul de filmare. Brusc, într-o desăvârşită ascultare de acela, ea începe să vorbească tare, pe celular. Astfel se deconectează de orice conversaţie care nu-i convine, în familie.
Cu asemenea trucuri, neascultarea de părinţi se malignizează, devine ceva fizic, concret, nu este doar o atitudine ce ţine de morală, ci o tumoare, care nu-şi mai încape de bucurie, în pielea ei. Căci tumora nu are viaţă proprie, îi trebuie un purtător. Şi copilul tău ajunge să hohotească împreună cu acea formaţiune aberantă şi să se mai şi creadă el însuşi.
Cele mai căzute fiinţe acceptă să le vorbeşti de Hristos. Şi această ascultare este în stare să schimbe vieţi. Un om salvat de cancer după multe operaţii, şi-a dedicat viaţa propovăduirii Domnului, într-o clinică pentru avorturi, vorbindu-le femeilor care veneau acolo. Spunea omul acela: „Eu sunt prezent alături de ele, pentru ca Hristos să lucreze pentru ele.” Deci pentru a salva un suflet cotropit de păcat, un suflet care l-a refuzat pe Hristos, fiind pregătit să ucidă (propriul copil, propriul părinte sau chiar un Părinte slujitor, cum s-a întâmplat  la Focşani), este nevoie de Prezenţa Lui măcar într-o făptură din preajmă.
Din păcate, copiii noştri cei mari rareori mai ascultă, dacă le vorbim de Hristos. Cât despre restul anturajului, sunt slabe speranţe să se strecoare acolo un iubitor de Dumnezeu. De aceea vă spun: Nu tăceţi când vă aflaţi printre tineri, nu-i lăsaţi să-L uite!
E drept, cei care nu mai ridică nici o împotrivire satanei, dedicându-i-se cu bucurie, nu acceptă să li se spună nimic, ci vorbesc neîntrerupt, ei învinovăţesc, ei judecă, ei urăsc şi condamnă, fără drept de apel. Doar să nu audă sfatul cel bun. Să nu ierte vinovăţia înscenată de mintea lor răzvrătită, Celui inocent. Să nu cumva inima lor s-o ia singură la sănătoasa, din faţa clinicii unde cel anesteziat este însuşi sufletul lor.
Maica Domnului, singura noastră comoară de pe pământ, orbeşte demonul care a luat locul sfatului părintesc, în viaţa copiilor noştri. Scapă-i de el şi ajută-i să se întoarcă acasă! Oricât ne-ar goli-o, nu vom schimba niciodată broasca de la uşă. Căci unde vor afla odihnă, când îi vei aduna din rătăcirea lor?!
Elena FRANDES

1 comment on “Maica Domnului de pe comoară

  1. ioDan ianuarie 11, 2017 at 06:32 - Reply

    Nu sunt copiii vinovați, ci noi, părinții care i-am zămislit, născut, educat. Personal, trăiesc această
    tragedie și o merit. Ignoranța, indiferența, toate păcatele mele le-au nutrit rău sufletele de la început,
    mai rămânând ca Dumnezeu să-i mântuiască după un plan numai de Dânsul știut !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.