Mărturisire din frigul iernii

 

Mi se face părul măciucă. De parcă nu ajunge delirul politic şi social al României de astăzi. Sunt avertizat de propria conştiinţă ca oamenii de zăpadă ar fi pe cale de dispariţie, că nu mai sunt atâtea sănii ca altădată, că internetul a înlocuit vraja copilăriei, jocul şi bucuria.
Mi-aduc aminte, când eram copil, la tot pasul vedeam copii cu sănii. Tata ne trăgea cu săniuţa. Până la magazin, până la biserică, până în parc. Apoi ore şi ore de joacă. Aveam timp de toate, de lecţii, de şcoală, de săniuş. Nu ne-a stingherit nimic în devenirea noastră, nici joaca, nici fulgii iernii, nici şoselele profund înzăpezite. Şi parcă, ca un corolar al anomaliilor contemporane, copiii noştrii nu mai suportă decât schiurile, pârtiile scumpe şi pasiunile luxoase…
Ierni ca acestea au fost multe în copilărie. La fel de grele, cu restricţii de hrană şi de combustibil mult mai profunde, dar niciodată nu ne-am plâns. Nu am schimbat guverne, nu am stat ceasuri întregi pe canalele de ştiri ca să ne fie inoculată ideea că totul e apocaliptic, că iarna înseamnă moarte, boală şi altceva nimic…

Chiar acum îmi trece prin minte o idee ciudată. Legată de propria noastră religiozitate. Mă gândesc la delirul nostru, la extremele noastre, la tot ceea ce văd şi nu înţeleg. La oamenii pe care îi văd în viaţa mea, în biserică, pe stradă, prin lacrimi. Ce ciudaţi pot fi uneori chiar şi atunci când se roagă. Parcă văd doar judecata de apoi, pedeapsa divină şi frica pentru ziua de mâine. Par stingheri, par retraşi, par incapabili de bucurie. Şi mă gândesc la faptul că aceşti copii, care acum au uitat să zidească banalii oameni de zăpadă, vor ajunge mai mult decât atât. Căci dincolo de joacă şi de bucurie, nu există decât depresie, criză şi moarte. Şi peste toate o iarnă tragică şi absolută.

 

Catalin Dumitrean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.