LOADING

Type to search

„Moşia“ duhovnicească a Sfântului Apostol Andrei

Ortodoxie si traire

„Moşia“ duhovnicească a Sfântului Apostol Andrei

Share

“În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsa de haine… “ (II Corinteni 11, 26-27) – aşa au înţeles Sfinţii Apostoli, prietenii de aproape ai Domnului Iisus Hristos, să cutreiere pământul, ca să întoarcă neamurile de la rătăcire la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu. Printre aceştia, Sf. Apostol Andrei cel Întâi Chemat avea să răspândească Evanghelia lui Hristos pe pământurile din jurul Mării Negre şi chiar mult mai la nord, fiind acum considerat nu doar creştinătorul şi ocrotitorul României, ci şi al Rusiei…

Către popoarele din jurul Mării Negre Sf. Apostol Andrei a venit de mai multe ori în pelegrinările sale. În nordul mării sunt amintite cetăţile Sevastopolului şi Hersonului (Crimeea, Ucraina de azi), Mânăstirea Inkerman cuprinzând în biserica sa o peşteră în care se spune că a locuit Sf. Apostol Andrei.

Plecând din Crimeea către nord, spre interiorul ţării, pe Nipru, în munţii Kievului, se spune că ar fi poposit acolo o noapte, iar dimineaţa ar fi zis către ucenicii săi: “Vedeţi aceşti munţi? Credeţi-mă că peste aceştia o să strălucească darul lui Dumnezeu, şi o să se facă o cetate mare aici, şi multe biserici o să se ridice lui Dumnezeu, şi o să se lumineze cu Sf. Botez tot pământul acesta”. Şi suindu‑se pe munţii aceştia, i-a binecuvântat şi a înfipt acolo o cruce. Proorocirea avea să se împlinească peste vreo mie de ani (pe la 1050), când în măreaţa cetate a Kievului se va întemeia Lavra Pecerska, prima mânăstire din spaţiul rusesc, cea mai mare şi cea mai slăvită, după modelul căreia vor fi organizate toate aşezămintele monahale ale Rusiei pravoslavnice.

Din munţii Kievului, Sf. Apostol Andrei a mers şi mai spre nord, “în părţile cele mai dinăuntru ale Rusiei”, unde se afla marea cetate a Novgorodului (foarte aproape de actualul St. Petersburg). La răscruce de drumuri comerciale, Novgorodul a fost nu doar una dintre cele mai vechi cetăţi ruseşti (menţionată încă de la anul 1044), ci şi un important centru politic, cultural şi eclesiastic. Celebra şcoală de pictură de icoane de aici are tradiţii bogate, moştenite chiar de la maeştrii greci. Aşa cum arată acum, Kremlinul novgorodean are 12 ha şi datează din sec. 15. Cetatea adăposteşte Catedrala Sfânta Sofia, simbol al Novgorodului, construită între anii 1045-1050, ca una dintre cele mai timpurii construcţii din piatră din Europa.

După spusele cronicarului Nestor, reluat de Sf. Ignatie Briancianinov, “Apostolul Andrei a plutit pe râul Volhov până la lacul Ladoga, străbătând lacul a ajuns la Valaam, i-a convertit la creştinism pe vrăjitorii ce locuiau acolo şi a întemeiat o biserică creştină. Tradiţia aceasta îl numeşte Serghie pe însoţitorul Apostolului, care după plecarea acestuia a devenit povăţuitorul acestor ţinuturi în crestinism. Ce ne este de mirare? În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor (Ps. 18, 4), dă proorocească mărturie Scriptura despre călătoriile Apostolilor. Ostenelile lor nu au aparţinut vreunui popor anume, ci omenirii întregi; luarea lor aminte grijulie, dragostea inimii lor erau atrase nu de cultura, nu de organizarea şi puterea de stat, ci de nenorocirea omului căzut, fie acesta scit sau barbar, iudeu ori elin”, scria Sf Ignatie Briancianinov (Vizită la Mânăstirea Valaam). De altfel, tradiţia Mânăstirii Valaam susţine că aici a fost în vechime un templu închinat zeului Baal, dar Sf. Apostol Andrei cel Întâi Chemat a distrus acest templu şi a înălţat pe locul lui o cruce de piatră. Este foarte interesant de observat că fiecare oprire a Sfântului Apostol Andrei pe pământ rusesc coincide cu dezvoltarea ulterioară a unui major centru eclesiastic: Kiev, Novgorod, Valaam.

Paşii Sfântului Apostol Andrei sunt adânc întipăriţi în conştiinţa religioasă a ruşilor. Deşi de regulă se spune că Rusia a fost creştinată în sec. 10 de către cneazul Vladimir, ei ştiu că meleagurile lor au tradiţie apostolică şi numără astfel de câte ori s-a botezat Rusia, mai înainte de Vladimir: întâi s-a botezat de Sf. Apostol Andrei; a doua oară, de către Chiril şi Metodie (833); a treia oară, de către Mihail Mitropolitul, trimis de Patriarhul Fotie; a patra oară, de către împărăteasa Olga, cea întocmai cu Apostolii; iar a cincea oară, desăvârşit, s-au botezat cu toţii sub cneazul Vladimir, şi el socotit întocmai cu Apostolii.

Plecând din Grecia în Dobrogea şi parcurgând aceste repere, urmărind drumul către nord, până la Valaam, al Sfântului Apostol Andrei, sunt de străbatut aprox. 3600 km în linie dreaptă (pe atunci graniţele nu erau piedici) şi eu, ca organizator de pelerinaje ortodoxe, mă trezesc gândind: cum oare a parcurs sfântul acest drum acum 2000 de ani? Avea sau nu mijloace de transport? Cât timp a mers? Era deja în vârstă, spre finalul lucrării sale de propovăduire, era sărac, mergea însoţit de ucenici şi propovăduia arătând poporului, în cetăţi şi temple, dovezile că Hristos este cu adevărat Mesia cel anunţat de proorocii Vechiului Testament, convingea tămăduind doar cu cuvântul boli trupeşti, explica Noua Lege şi întemeia biserici şi hirotonea episcopi ai locului, era bătut, umilit, poate nemâncat şi însetat, dar continua să meargă, să meargă, ca să-i întoarcă pe oameni de la înşelăciune la adevăr, de la intuneric la lumină… Din Europa de sud (Grecia) către nord (Valaam, Marea Baltică) traseul este suficient ca lucrare de o viaţă. Şi totuşi acesta este doar un fragment, o mică parte din periplul prin lume al Sfântului Apostol Andrei, ca şi al oricărora dintre Sfinţii Apostoli. Nu poate fi aceasta lucrare omenească, nu poate fi făcută fără dragoste către Hristos Învăţătorul, fără credinţă în puterea Sa cea nebiruită, fără sprijinul Său direct!

După creştinarea ţinuturilor nordice, sălbatice, Sf. Apostol Andrei s-a întors pe mare în Europa, unde îl aştepta, în Ahaia, cununa muceniciei (în jurul anului 60). În anul 357 trupul său a fost mutat, dimpreună cu cel al Sfântului Apostol Luca, la Constantinopol, de către împaratul Constantin al II -lea. În anul 1206, în timpul ocupaţiei Constantinopolului de către cruciaţii apuseni, legatul pontifical Pietro Capuano din Amalfi a furat sfintele moaşte, ducându-le în Italia, unde, 2 ani mai tîrziu, pe data de 8 mai, erau primite cu alai la Amalfi şi aşezate în cripta catedralei (unde pot fi cinstite şi azi).

După invazia turcă din Grecia, în anul 1460, capul Sfântului Apostol Andrei a fost adus la Roma de către Toma Paleologul, la cererea papei Piis al II -lea, şi a fost păstrat timp de 5 secole în Biserica San Pietro de la Vatican, în stâlpul zis al Sfântului Andrei. În anul 1964 papa Pavel al VI-lea a înapoiat capul Sfântului Apostol Andrei bisericii din Patras (Grecia). În catedrala din centrul oraşului Patras se află acum spre închinare şi capul Sfântului Apostol Andrei, şi crucea pe care a fost răstignit.

Maria CHIRCULESCU
Miriam Turism

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *