Negustorul

În Tabriz, trăia un negustor care colecționa candele. Avea sute de modele, vechi și noi, simple și aurite. Toată ziua le curăța de praf, dar nu le aprindea niciodată. Nu avea deloc untdelemn. Ar fi putut să își cumpere cel mai bun untdelemn, însă el a folosit tot timpul și toți banii pentru a cumpăra candele.

Era obsesia lui. Seara era întuneric în casa lui. Nici o candelă nu putea să lumineze. Degeaba avea multe recipiente, casa lui era în beznă.

Cât timp era zi, era fericit. Vedea și se bucura de lumină. Noaptea însă, totul era nefericit în jur. Fără lumină, viața lui era foarte grea.

Casele din Tabriz erau construite după modelul Hakamanesi, specific zonei. Grădinile erau impresionante. Totul părea un paradis terestru. La fiecare masă de prânz, negustorul servea orez fără apă. Orezul era foarte parfumat, cu bobul lung și era adus pe masă pe un platou ornamentat cu orez îngălbenit cu zaferan.

La fiecare cină, negustorul se răsfăța cu carne de mânzat, oaie sau pește, condimentate cu ierburi, sosuri și koresti. Mâncărurile nu erau foarte iuți, ci aveau un gust dulce-acrișor. Erau extrem de dietetice

Negustorul nu consuma deloc alcool. Practica jocul de polo, dar pe ascuns, deoarece era considerat ilegal.

În bazarul din Tabriz, Manah vindea carpete. Nu era foarte bogat, cum erau cei ce vindeau caviar. Țara lui era cea mai mare exportatoare de caviar din lume. Dar era mai înstărit decât un taximetrist, care adesea refuza să ia bani turiștilor străini, atât de ospitalier era.

descărcare (1)

Carpetele nu erau perfect, în mod intenționat. Micile imperfecțiuni arătau o dată în plus că doar Unul este perfect.

Manah nu înțelegea de ce majoritatea colegilor de breaslă își făceau operații estetice la nas. Nu era de acord că asta ar reprezenta un indicator al stării sociale, i se părea absurd. Unii chiar purtau bandaje false!

Își amintea cum bunicul îi povestea cum a apărut prima shaorma, prin frigerea cărnii pe sabia războinicilor persani. Acum era trist, soția lui divorțase de el, pentru că nu o putea întreține așa cum ar fi vrut ea. Nu aveau nici copii.

Era greu să își găsească o prietenă, deși era încă tânăr. În țara lui, Ziua Îndrăgostiților era interzisă prin lege. La fel, rețelele sociale, blugii mulați, păpușile Barbie și muzica rap erau și acestea interzise.

Negustorul era singur cu candelele lui. Nu făcea bani din această pasiune. Sărăcise, deoarece cumpărase multe candele valoroase. Era trist.

Acum își dădea seama că greșise. Dacă ar fi cumpărat mai puține candele și ar fi luat și untdelemn de calitate, soția nu l-ar fi părăsit și poate acum ar fi avut și vreo trei copii.

Era un negustor nepriceput, dar era hotărât să schimbe asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.