LOADING

Type to search

Nu avem ce reproşuri să Îi facem!

Ortodoxie si traire

Nu avem ce reproşuri să Îi facem!

Share

Niciodată credinţa nu va fi anacronică. Nici nu avem ce „ajusta” Revelaţiei. Câtă vreme Dumnezeu nu este soluţia, criza morală nu poate fi depăşită. Nu e vorba de lucruri „bătute în cuie”, ci de iertarea divină dată oamenilor prin Cel bătut în piroane. Dumnezeu este Creatorul, Mântuitorul şi Sfinţitorul nostru. Dar cum a început universul?

Nu îl judecăm pe Darwin, nu vrem să fim inchizitorii lui Haeckel sau Lyell, pionerii evoluţionismului. Noi preţuim tezaurul Revelaţiei, singurul adevăr. Oamenii sunt interesaţi de istoria lor: dovadă, numeroasele firme care se oferă să vă afle genealogia. Curcubeul zilei de azi: lectura minunatei cărţi „Marile întrebări din ştiinţă şi religie”, scrisă de către ateul devenit anglican, K. Ward (Editura Curtea veche, 2011). Sub impulsul gândurilor din această carte, purced…

DSC_0109-Copy-Copy

Oare de ce ateii consideră relatarea din Cartea Facerii drept dezamăgitoare? Mă ajutaţi, sunt sigur, cu răspunsul! Natura umană este chemată la îndumnezeire, dar colcăie în pervertiri, în urma amăgirii şarpelui din Grădină (a dragonului haosului). Şi totuşi, facem parte din ordinea cosmică: evităm haosul distructiv. Binele nu e greu de aflat, nici inutil, nici imposibil: muncim şi ne rugăm – vrem să rodim în Via Lui.

Nu cerşim bunăvoinţa unui tiran, ci ne bucurăm de desfătările fiilor adoptivi, care jubilează că nu mai sunt orfani condamnaţi, ci fii graţiaţi. Există un singur Dumnezeu: desăvârşit, transcendent, infinit, absolut. Originea universului nu e în haos, ci într-un Dumnezeu personal: nu vânăm cu săgeata timpului, ci Îl descoperim în împlinirea poruncilor pe Poruncitor. Dumnezeu zămisleşte lumina: ce ar fi lumea fără chipul divin? El decide să fie lumină: nu e un discurs, ci un Verb.

Dragă ateule, ţi-L voi arăta pe Dumnezeu, dar vreau să văd şi eu Big Bangul… O piatră poate evolua în om dacă are suficient timp (unde sunt miliardele de ani ale lui Haeckel)?! Suntem creaţi de Dumnezeu, după chipul Lui: avem cunoştinţe şi creativitate şi împărtăşim responsabilităţi, nu suntem sălbatici. Există liber arbitru, virtute şi rai, dar există şi păcat, moarte, iad. Ce alegem?

Creaţia e „bună foarte”: toate sunt frumoase, elegante şi uimitoare prin formă şi structură. Noi suntem „buni foarte” în măsura în care conştientizăm frumuseţea şi creăm frumuseţe, la rândul nostru, ca oglindiri ale Singurului Frumos. Apreciem frumosul creaţiei şi frumuseţea Creatorului. Nu suntem jucării ale zeilor!

La originea tuturor e Unul Dumnezeu: nu avem ce reproşuri să Îi facem! Am fi ipocriţi să imputăm altcuiva minusurile noastre. Hoţiile sunt ale Lui? Nicidecum. Dumnezeu ne iartă, fără reproşuri: să nu ne văduvim de scăldarea în har. Doar păcatul aduce suferinţă şi zdrenţuieşte frumuseţea, batjocorind-o. Să nu ne mai încăpăţânăm să ne târâm de colo-colo fără energie: să învăţăm extraordinarul (să studiem lecţia smereniei).

Dacă I-am reproşa ceva, am deveni acuzatori, dar ai noştri. El e drept, dar e şi atotbun: Învierea Lui e şansa noastră. Nu suntem resemnaţi, ci jubilăm victoria Golgotei: biruinţa iubirii. Biserica nu este familia noastră provizorie, ci este arca mântuirii: suntem mădularele Lui şi nu vom apostazia „no matter what”.

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumelor "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016), "Psihologia sfintilor" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2017), "Harta credintei. Meditatii catehetice pentru copii si adulti" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2019). Colaborator la publicatii: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *