LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Nu te îndoi de Înviere

Share

Vestea Învierii Domnului Iisus Hristos a redeşteptat întreaga lume. Cine crede în Înviere, are viaţă veşnică şi nu întâmpină moartea cu frică. Hristos este Mesia care a murit pentru noi, dar nu a rămas învins, ci a biruit moartea. Învierea nu poate fi o înşelăciune.

Învierea înseamnă dovada credinţei: “Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui”. Nu crezi în Înviere? Atunci, în ce crezi, în neant? Zici că Hristos n-a înviat, ci şi-a revenit din mormânt?! Dar cum ar fi putut ieşi un Iisus muribund, sleit de puteri, stors de sânge prin bandajele strânse cu care era înfăşurat după obiceiul de înmormântare al evreilor? Aceste giulgiuri au rămas curate, nedesfăcute; Mesia nu a fost un super-erou care – printr-o ultimă forţare – s-a eliberat. El este Cel ce ne eliberează pe noi, dacă vrem să fim liberi faţă de păcat şi nu ne complacem, nu ne bălăcărim în el.

Spui că trupul lui Iisus a fost furat de apostoli? Apostolii – în acele zile – nu ştiau unde să fugă ca să nu fie prinşi. N-ar fi mers nici în ruptul capului tocmai în gura lupului. Mormântul a fost păzit de soldaţi romani, iar apostolii erau pescari, nu genişti din Legiunea Străină. Sfântul Petru a avut o tentativă de a-L apăra pe Hristos cu sabia, în grădina Gheţimani, când i-a tăiat urechea lui Malchus, sluga arhiereului, dar Mesia i-a amintit că “cel ce ridică sabia, de sabie va muri”.

Cine L-au văzut pentru prima dată pe Iisus înviat? Femeile mironosiţe, numite astfel pentru că duceau mir să ungă trupul lui Iisus. Crezi că au avut halucinaţii? Mă îndoiesc profund. Pentru că nu sunt singurele martore ale Învierii. Sunt peste 1500 de “fraţi” care L-au văzut pe Iisus Înviat. Şi apoi, apostolii, dacă nu erau ei înşişi convinşi de Învierea Învăţătorului, ar fi murit ei pentru o cauză de care nu erau siguri? A, n-a înviat, pentru că – de fapt – n-a murit pe cruce? Dar, dacă n-a murit, de ce a ieşit sânge şi apă din coasta Sa? Dacă te împungi, va ieşi sânge. Doar dintr-un organism mort iese sânge plus apă.

Hristos a înviat şi S-a făcut începătură celor adormiţi. Toţi cei ce cred în El vor învia asemenea Lui. Tristă situaţie: acum doi ani, la salutul “Hristos a înviat!”, un cetăţean a răspuns “Degeaba”. M-am cutremurat când l-am auzit, dar spunea, fără să vrea un mare adevăr: mulţi refuză mesajul Învierii din indiferenţă. Ar vrea să creadă – poate – dar fără să renunţe la plăcerile lumii. Mesia bate la uşa inimilor lor, dar nu este lăsat să intre. Un om care crede cu tărie în Învierea Domnului Hristos va şti să trăiască creştineşte pe acest pământ, pentru că ţinta lui nu este femeia vecinului, slujba bine plătită, vila de la munte, ci Învierea.

“Nu te îndoi de Înviere, fiincă credinţa aceasta îndoielnică este demonică; diavolul te încearcă nu numai să nu crezi în Înviere, ci să te înstrăinezi şi de faptele bune şi să te pierzi” (Sf. Ioan Gură de Aur). Nimeni să nu se îndoiască de Înviere. Dacă cineva se îndoieşte, să se gândească la câte a făcut Dumnezeu din cele ce nu erau. Să veşteşti Învierea lui Mesia Hristos, dar mai vârtos strigă mântuirea ta, căci prin Învierea lui Iisus se omoară păcatul.

Începând cu Învierea Domnului Iisus Hristos nu vom mai muri ca nişte osândiţi, ci aşteptăm treji Învierea universală. Numai păcătoşii nu se bucură de Înviere, că vor fi trimişi în întuneric. Duminica Învierii este ziua naşterii întregului neam omenesc, că pierduţi eram – ca fii risipitori de talanţi divini – şi azi am fost găsiţi, morţi eram şi am înviat, duşmani eram şi ne-am împăcat. Înviind Hristos din morţi, ne va învia şi pe noi, dacă vom împlini voia Lui, vom iubi ce a iubit El şi ne vom abate de la orice nedreptate, lăcomie, iubire de bani şi bârfă.

Toată credinţa aceasta este: Dumnezeu S-a făcut om, S-a răstignit şi a înviat. Crezi aceasta? Poartă-te creştineşte, imită-L pe Iisus, gândeşte-te în fiecare clipă “Ce ar face Iisus?”. Cu Iisus Hristos Înviat învingem totdeauna toate greutăţile. Ce să faci? Să fii oglinda lui Dumnezeu, astfel încât lumina Lui să lumineze pe cel de lângă tine. În faţa lui Iisus, sutaşul Corneliu a exclamat: “Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta!”

Vestea bucuriei Învierii naşte îndoieli şi azi pentru cei ce nu cred că Hristos le dă viaţă veşnică, ci-L consideră un Tâmplar, Îl bat cu pietre, Îi pun cunună de spini pe cap. Istoria nu se aminteşte doar, ci se repetă: în fiecare Liturghie Iisus Se naşte, Se oferă real la Cina cea de Taină, moare şi învie. Suntem, aşadar, martori ai Învierii. Gustând din Viaţa Iisus, nu vom mai fi trişti pentru suferinţă şi moarte.

Creştinismul este religia bucuriei şi a păcii. Nici o persecuţie nu a reuşit să zmulgă zâmbetul şi pacea creştinului. Hristos Înviat face minuni cu fiecare din noi. Numai solzii păcatului ne împiedică să vedem Evidenţa. Noi suntem poporul Învierii, nu avem cetate stătătoare aici, suntem călători spre Neatins. Să ştii că Hristos este Învierea şi Viaţa; El a înviat din morţi, pârgă a celor adormiţi.

Popor al Învierii, lumina lui Hristos te luminează spre Viaţă. Zvonul iniţial din Ierusalimul din timpul lui Ponţiu Pilat s-a adeverit: ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS! Curând viaţa ta va fi o amintire pentru cei dragi ţie; nu nădăjdui prea multe de la această viaţă, nu te lipi de plăcerile ei. Pune-ţi nădejdea în Cel Înviat şi toate celelalte se vor adăuga ţie.

Adevărată nesimţire: te gândeşti numai la clipa de acum şi nesocoteşti eternitatea. Chiar crezi că Deus te-a făcut doar ca să “scape” de tine prin moarte? Moartea e abia începutul; depinde de tine dacă este începutul Binelui sau nu. Tot ce faci fă pentru Cel Înviat; gândeşte-te “azi pot mori şi trebuie să fiu judecat”. Voi fi martor la propria mea Înviere; dar – după Resurecţie – unde merg? Ce destinaţie singur mi-am ales? Omul care nu se întreabă nu se mântuieşte, ci rămâne în indiferenţa lui demonică. “Să dea Dumnezeu ca măcar o singură zi să o trăim cum se cuvine în această lume” (Toma de Kempis).

Cei care ne sunt modele evanghelice de urmat sunt sfinţii, prietenii-casnicii lui Dumnezeu, cei care – încă din timpul vieţii – s-au dedicat total Învierii şi Celui Înviat. Ei au trăit fiecare secundă ca una mai puţin până la întâlnirea cu Hristos şi – tocmai de aceea – moartea martirică nu i-a înfricoşat, ci, dimpotrivă, i-a determinat să-şi mărturisească credinţa în singurul şi adevăratul Dumnezeu. Îl cinstim pe Sfântul Gheorghe (23 aprilie) şi îl numim “purtător de biruinţă”. Cinstim sfânt icoana lui şi ne rugăm lui Dumnezeu prin mijlocirea acatistului sfântului. Vedem un sfânt militar care omoară un balaur. Nu e vorba de un basm vrâncean, ci de un simbol: balaurul reprezintă păgânismul – ne-creştinismul – omorât de sfânt.

Marele om de stat Gheorghe l-a surprins pe împăratul crud Diocleţian cu credinţa lui creştină. Zeci de mii de creştini au fost daţi martiriului în cele mai crude şi inumane moduri. În mijlocul acestor persecuţii, Sfântul Gheorghe şi-a declarat credinţa sa în Hristos, fapt ce i-a adus nu numai moartea faţă de păcatele lumii, ci şi faţă de lumea însăşi. A murit ca un martir, nedorind să se despartă de dragostea divină a lui Hristos cel Înviat. Jertfa sa a determinat mase mari din armată – colegi de arme ai sfântului – să renunţe la zei imaginari şi să se boteze întru mântuire.

Trupul sfântului nu a putrezit după moarte, ca o minune cerească. Noi cinstim sfintele lui moaşte. Minunile nu s-au oprit aici. Amintim un exemplu concludent: prin rugăciunile sfântului Gheorghe, A ÎNVIAT un tânăr al unei văduve, asemenea învierilor făcute direct de Iisus: tânărul văduvei din Nain sau fiica lui Iair. Minunea o face Acelaşi Iisus, sfântul doar intermediază rugăciunea oamenilor.

O femeie care avea tot ce dorea, Alexandra, împărăteasa nemilosului Diocleţian, a devenit creştină văzând credinţa sfântului şi a plecat spre Înviere prin moarte martrirică. Concluzia: văzând credinţa noastră şi ducerea Crucii, cei de lângă noi să-L găsească pe Hristos. Abia atunci vom înţelege sensul cuvintelor “HRISTOS A ÎNVIAT!”

Ierusalimul în zilele Învierii…

Oamenii sunt debusolaţi, pentru că au un sentiment de trădare: L-au dat morţii pe Profetul Profeţilor. L-au condamnat pe Cel ce îi inviase pe Lazăr, pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair, pe Cel ce înmulţise pâinile în pustie, prefăcuse apa în vin, vindecase orbi, muţi, şchiopi, leproşi, paralizaţi, vorbise ca nimeni altcineva şi în Care ei îşi puseseră atâtea speranţe. L-au trădat pentru că nu i-a scăpat de romani, nu le-a dat un trai mai bun, cu mai mult circ şi mai multă pâine. Ei vroiau bani şi case, El le dădea iertare şi înviere.

Duminica Învierii a fost o zi haotică pentru ei: cutremurul de vineri, din momentul morţii lui Iisus pe Cruce, a adus frica. În plină zi s-a făcut întuneric. Catapeteasma templului din Ierusalim s-a rupt în două. Simbolul lumii lor era distrus; mii de pelerini erau confuzi, neînţelegând cum s-a ruinat templul.

Şi peste toate acestea… morţii din cimitirul din Ierusalim – chiar dacă nu aveau cimitire aşa cum le avem noi azi – s-au arătat familiilor lor. Închipuiţi-vă o familie de evrei, care află că Rabi a fost crucificat, soarele s-a întunecat, templul s-a ruinat, cutremurul frică a adus şi – în această atmosferă – dă nas în nas cu bunica, cu soacra, cu fiica, cu unchiul, persoane decedate de un an sau de 50 de ani… Ce să mai înţelegi?

În acest context, pe când răsărea soarele, într-o duminică de la care se aştepta revenirea la “normal”, nişte femei răspândesc în cetatea Ierusalimului vestea că Rabi a înviat. Acest lucru le-a întrecut pe toate… Oamenii au primit – la început – cu necredinţă această veste. Dar Iisus se arată acelor femei bine-vestitoare (numite “mironosiţe” pentru că mergeau să ungă cu miresme trupul lui Iisus), apostolilor şi la peste 500 de fraţi. Convinşi că este Iisus, nu o nălucă, toţi răspund acum cu credinţă: “E adevărat că a înviat”. Hristos le dă apostolilor puterea Sa – primită de la Tatăl – de a ierta păcatele oamenilor în numele Lui. Această putere apostolii o transmit urmaşilor lor – preoţii – pentru a continua lucrarea mesianică.

De atunci şi până acum, creştinii Îl aşteaptă pe Domnul Iisus Hristos să vină a doua oară. Ceasul şi ziua celei de a doua veniri nu sunt cunoscute nici de îngerii din ceruri. Noi nu calculăm data venirii Celui nesupus calculelor noastre, pentru că, de la Înviere până la Sfârşit trăim o singură Zi, Ziua Învierii. Suntem în această Zi atemporală chemaţi nu să socotim ani sau să contabilizăm păcate, ci “să iertăm toate pentru Înviere, să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi”.

Căutaţi-L pe Iisus cel Viu în Sfânta Euharistie, în cuvântul Evangheliei şi în fiecare om care are nevoie de voi. Îl puteţi găsi pe Dumnezeu în lume, dar nu-L veţi vedea din cauza păcatelor voatre şi a răutăţilor lumii; Îl puteţi găsi în cer, dar nu puteţi urca acolo… Îl veţi găsi pe Hristos în voi, în inima voastră, unde a fost dintotdeauna, aşteptându-vă.

Marius Matei

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article

1 Comment

  1. david 21 aprilie 2014

    Hristos a inviat!

    Răspunde

Leave a Comment david Cancel Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *