Onufrie de la Vorona

Cuviosul Onufrie este cel mai vestit pustnic din părţile Botoşanilor. Despre viaţa lui se ştie însă prea puţin. El s-a născut în Rusia în jurul anului 1700. Probabil că familia sa a fost una nobilă şi că el a beneficiat de o bună educaţie, pentru că, mai târziu, a ajuns guvernator al unei provincii. În jurul anului 1749, Cuviosul şi-a părăsit patria natală, funcţia şi neamurile şi a venit în părţile Moldovei, căutând îndrumare în viaţa pustnicească de la marii sihaştri care vieţuiau atunci în munţii noştri. Vreme de 15 ani a cercetat mânăstirile şi sihăstriile din Moldova, învăţând de la Sfinţii Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie Velicikovski vieţuirea cea după Dumnezeu. În peregrinajul său, Sfântul Onufrie a poposit, în anul 1763, în Mânăstirea Dragomirna, iar în 1764 ştim că a intrat în obştea Schitului de la Sihăstria Voronei. Aici, într-o peşteră de pe malul pârâului Vorona, Cuviosul a petrecut retras la linişte vreme de 25 de ani. Vieţuirea sa era simplă, dar aspră: tăcere şi rugăciune neîncetată. Nopţile priveghea, odihnindu-se numai câteva ore pe un scaun, iar de mâncat, mânca numai o dată în zi, după apusul soarelui. În 1774, Cuviosul a primit schima cea mare din mâna părintelui său duhovnicesc, Sfântul Paisie Velicikovski.

Untitled2În anul 1789, în noaptea Sfintelor Paşti, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul vecin şi l-a condus până la peştera Cuviosului, care era foarte slăbit şi dorea să primească Sfânta Împărtăşanie. După ce s-a împărtăşit, Cuviosul a cerut să meargă la Sihăstrie şi în ziua de 29 martie s-a mutat la Domnul.

Cuviosul Onufire a fost înmormântat de părinți la rădăcina unui măr, în livadă. La scurt timp, la mormântul Cuviosului au început să se petreacă minuni. Unii au văzut la mormânt lumânări aprinse sau au auzit cântări de glasuri din acel loc. În iarna anului 1846, domnitorul Moldovei Mihail Sturza, venit în părțile acelea la vânătoare, a găsit lângă mormântul Cuviosului, la rădăcina mărului, un fruct mare și frumos, pe care l-a dat fiicei sale, bolnave de epilepsie. După ce a mâncat acel măr, fiica domnitorului s-a vindecat în mod minunat. Aceasta a fost pricina pentru care sfintele moaște ale Cuviosului Onufrie, care era deja cinstit ca sfânt de localnici, au fost dezgropate și așezate cu cinste într-o raclă în altarul bisericii Mânăstirii Vorona. În 1856 însă, Cuviosul s-a arătat în vis starețului mânăstirii, arhimandritul Iosif Vasiliu, și i-a cerut să ducă racla cu sfintele moaște la Schitul Sihăstira Voronei și să le așeze într-o firidă din pronaos, unde stau până astăzi.

Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.