LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Părintele „Lumină din Lumină”

Share
În ziua aceea, după sfânta Liturghie, părintele care împărţea dintotdeauna copiilor cartierului cărticele de poezii şi rugăciuni, minunat ilustrate cu scene din viaţa lui Hristos, părintele George Palade se lupta să treacă zarea. Avea chipul bunătăţii şi înţelepciunii eterne, surâsul Tatălui Ceresc şi de aceea, copiii îl porecliseră şi îl strigau fără frică Moş Crăciun.
Uneori veneau la el preoţi tineri, din parohii sărace şi îndepărtate, încărcând în maşina jerpelită cărţi ale adevărului şi bucuriei, pentru sufletele parohiei lor. Ani mulţi nici eu nu i-am ştiut numele, căci nu semna poeziile pe care le compunea, cărţile pe care le edita. În zadar, cumpărându-le, căutam un nume. Găseam doar cuvinte de iubire părintească pentru darul pe care ni-l făcea: „Editura Lumină din Lumină vă doreşte viaţă lină şi un sufleţel curat, cum Dumnezeu vi l-a dat!”

Discreţia sa m-a silit să-i găsesc şi eu o poreclă, cât mai apropiată de perifraza sub care îşi ascundea prezenţa: părintele Lumină-din-Lumină.
Cum am putut avea aroganţa să scriu tocmai atunci „O întrebare pe patul de moarte”? De unde ştiam eu ce se petrece într-o asemenea clipă, ca să glosez pe tema ei?! Vai mie ce am putut păţi de la demonii alungaţi prin Moliftele sf.Vasile în acea zi, dar tot mai rătăcind prin cartierul meu!
La mică distanţă de odaia mea, părintele George încă se lupta să-i alunge, să-şi scape vecinii de ei şi poate că era singur şi ştia, ca orice preot cu har, că ceasul morţii i se apropie, dar nu voia să-şi întrerupă slujirea sufletelor în necaz. Iar eu vagabondam pe computer, glosând despre moarte. Doamne, iartă-mi vorbăria! Urâţii mă chinuiau atât de rău în seara aceea, încât am ajuns să notez în jurnalul meu: Când oamenii îşi fac urări de bine, adăugând la toate „împreună cu familia”, relaţiile devin parcă mai proaste ca oricând.
A doua zi după-amiaza însă, o mare pace a pogorât asupra mea, am adormit şi m-am odihnit cu liniştea unui om care şi-a încheiat toată lupta cu duhurile răutăţii. Apoi, o vecină cu care schimbam doar saluturi m-a invitat la ea „cu toată familia” şi am fost uimită să descopăr în ea o prietenă, pe care de atâţia ani aş fi putut-o avea. Fetiţa chiar m-a luat la întrebări, de ce nu mi-ai spus niciodată de prietena ta? Ca prin minune, ne iubeam unii pe alţii!
Azi, când am văzut furgoneta neagră la scara părintelui, am înţeles bunătatea lui de-a împărţi, cu noi toţi, gustul acelei linişti nepământene. Oare cum a reuşit s-o dobândească? Prin câtă încercare a durerii, prin cât lucru asupra cuvântului, prin câtă smerenie de a nu-şi semna strădania, hărăzită oricum dăruirii şi, cu siguranţă, prin probele de pe patul morţii, biruite strălucit.
Sf. Serafim de Sarov spunea: „Pacea sufleteasca se obtine prin dureri. Semnul vieţii duhovniceşti este adâncirea omului inlauntrul sau si tainica lucrare in inima sa.”
Am în casă cărţi editate de părintele şi astăzi m-am înconjurat de ele: „Puterea rugăciunii, iertarea morţilor” (1999). „Rugăciuni şi poezii pentru copii”(2006) şi multe altele peste care încă n-am dat. Când îl vedeam la geam, îl întrebam, ce aţi mai tipărit, Părinte? şi el îmi făcea semn să urc: Hai să-ţi arăt! Aşa m-am trezit într-o zi în faţa unei cărţi monumentale şi am fost lăsată s-o răsfoiesc. Era atât de frumoasă, încât m-am gândit că trebuie să coste o avere, dar cât mi-o doream! Fără probleme, am reuşit să mi-o cumpăr. Astăzi am regăsit-o uşor în casă, fiindcă nu mai este vorba de o cărticică, este însăşi Sfânta Carte: ”Biblia ilustrată color” (editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003).
Îmi permit să citez din cuvântul lămuritor al Părintelui:
„Mi-am îndreptat gândul spre editarea Sfintei Scripturi în imagini şi culori încă de pe vremea când lucram cu părintele Nicodim Măndiţă. Scopul pentru care a apărut această ediţie deosebită, conţinând peste 1100 desene colorate din istoria Vechiului şi Noului Testament, versuri şi îndemnuri alese, este acela de a stimula interesul cititorului, ajutându-l să-şi fixeze în memorie, cu cea mai promtă durabilitate, faptele pe care trebuie să le ţină minte. În decursul anilor, cât am lucrat la aranjarea acestei cărţi, am fost asemenea unui drumeţ care aleargă pe jos un timp îndelungat, către un oraş frumos şi îndepărtat, în care se ascunde fericirea lui. În drumul său, acest călător întâmpină grădini, izvoare şi văi frumoase, dar şi locuri uscate de soare, cu piedici şi stânci puternice, aşternute în calea lui. Călătorul însă trece peste toate acestea, merge mai departe şi, dacă Dumnezeu îl ajută, soseşte la sfârşitul drumului… Aşa am ajuns şi eu la sfârşitul acestei cărţi, mulţumind din suflet Bunului Dumnezeu!
Am muncit mult şi fără preget şi am trăit retras de lume, economisind timpul şi banii, numai să pot duce la bun sfârşit lucrul început. Ştiind că această carte este ieşită din inimă, aş dori mult ca ea să ajungă tot la inimă! În toată frământarea mea, la editarea acestei Biblii, nimeni n-a fost cu mine, în afară de o spuză de (multe) fete, care m-au ajutat la toate; şi în plus, a trebuit să suport o mulţime de cuvinte, adresate în faţă şi în surdină, mie şi editurii! Părăsit de cei foarte apropiaţi, am rămas singur cu Dumnezeu şi cu sufletul meu. Suntem datori cu recunoştinţa noastră tuturor celor care au lucrat la confecţionarea gravurilor. Ei s-au ostenit şi noi am intrat în osteneala lor, adăugând la ele şi partea noastră de Suflet.
Ne exprimăm profunda părere de rău pentru faptul că nu am reuşit să mai găsim manuscrisul lucrării de faţă, confiscat în 1964 de securitate.
Dumnezeu să ne ajute să fim socotiţi în numărul acelora care au lepădat ceea ce pare a fi şi nu este şi au aflat ceea ce nu pare a fi, dar este! 
Vreau să păstrez mereu darul părintelui George: liniştea cu irizări de lumină, la lectura cărţilor lui.
Dumnezeu să-l odihnească!

Elena Frandeş

2 Comments

  1. Elena 30 noiembrie -0001

    Multumesc, parinte Marius!nn1

    Răspunde
  2. Marius Matei 9 ianuarie 2014

    LUMEA PROPUNE SOLUTII USOARE
    PENTRU PROPBLEME DIFICILE!

    Smerenia = CHEIA potrivita pentru usi inchise.

    Fara smerenie, suntem NERVOSI, indiferenti, iritati, neincrezatori, plictisiti, confuzi, frustrate.

    Fara smerenie, suntem influentati de PRESIUNI, predilectii, presupozitii, prejudecati.

    La INTREBARI PROFUNDE nu gasim RASPUNS IMEDIAT (facil).

    INTELEGEREA DUHOVNICEASCA nu apare peste noapte (cid oar in contextual rugaciunii neincetate).

    SFINTII NU SIMPLIFICA NIMIC (PENTRU A CAPTA SIMPATIA ALTORA).

    Sfintii inteleg lumea credintei, pentru ca nu au refuzat SA INTRE in ea.

    Daca e ceva pe pamant care ne poate pastra echilibrul, acel ceva e BIBLIA.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *