Părintele Serafim Rose despre dialogul cu religiile necreștine

pr-seraphim-rose-la-masa-de-lucruTrăim într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual, epocă în care mulți creștini ortodocși sunt ca niște copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea rătăcirii (Efeseni 4,14). Pare într-adevăr să fi sosit timpul când oamenii nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci – dornici să-și desfăteze auzul – își grămădesc învățători după poftele lor, și își întorc auzul de la adevăr și se abat către basme (II Tim 4,3-4).

Ne încearcă un sentiment de consternare când citim cele mai recente documente și luări de poziție ale mișcării ecumenice. Reprezentanți ai Conferinței Permanente a Episcopilor Ortodocși din America împreună cu alte persoane oficiale ale ierarhiei ortodoxe se întrunesc la nivel înalt cu Romano-catolicii și cu Protestanții și dau publicității „declarații comune” pe teme cum ar fi Sfânta împărtășanie sau trăirea creștină.

Dar în cadrul unor astfel de întruniri la vârf se omite să li se comunice eterodocșilor (neortodocșilor) că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos la care suntem chemați cu toții, că numai prin tainele acestei Biserici lucrează harul Duhului Sfânt, că membrii ei sunt membri ai Trupului lui Hristos care se împărtășesc de acest har prin efort personal nemijlocit de curățire a trupului și sufletului în interiorul Bisericii Ortodoxe și că fără înțelegerea acestor aspecte fundamentale toate „dialogurile” și „declarațiile comune” nu sunt decât o caricatură cu pretenții de ținută academică a adevăratului dialog creștin – dialog al cărui țel unic nu poate fi altul decât mântuirea sufletelor omenești.

Dar multi dintre participanții ortodocși la aceste „dialoguri” bănuiesc, ori s-au convins deja, că ele nu constituie nici pe departe cadrul în care să se poată face auzită vocea Ortodoxiei; ei văd că însăși atmosfera de „liberalism” ecumenic a acestor întruniri anulează orice adevăr care s-ar putea rosti în cadrul lor. Acești participanți rămân însă tăcuți, pentru că „spiritul vremilor” pe care le trăim este adesea mai tare decât glasul conștiinței ortodoxe.

Extras din volumul ”Ortodoxia și religia viitorului” (Editura Sofia 2007)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.