Poate fi Hristos șterpelit din inimă?

Sfântul Clement Ochridsky este luminătorul bulgarilor. A dat dovadă de multă bărbăție duhovnicească. A fost un mare părinte duhovnicesc și un bun învățător al Evangheliei în Moesia, alături de alți sfinți bulgari, precum Damaschin de Gabrovo, Eftimie de Târnovo, Ioan de Rila, Nicolae al Sofiei, Ghorasdos, Anghelarios, Teofilact sau Paisie de la Hilandar. În vremea dominației otomane, identitatea bulgarilor a fost păstrată numai datorită Bisericii, încât ei nu se mai numeau bulgari sau macedoneni, ci – simplu – creștini.

Un fapt bizar este că ei dau din cap invers decât noi pentru a încuviința sau a infirma ceva. De asemenea, armata Bulgariei este singura care nu a pierdut niciodată vreun steag, deși a participat la toate conflagrațiile majore. În 1912, bulgarii au lansat prima bombă din avion, în timpul Războiului Balcanic. Cimpoiul este popular și la sud de Dunăre, nu doar în Scoția. Mark Zuckerberg este bulgar, bunicul lui, Marco, emigrând în 1940. Tot în Bulgaria s-a descoperit cel mai vechi tezaur din lume, datând de acum 6000 de ani conținând 3000 de obiecte.

Prin sfântul Clement, bulgarii descoperă tezaurul dragostei divine. Această comoară nu au pierdut-o nici pe vremea comuniștilor, cu mare preț de jertfă umană. Există și aici sfinți ai închisorilor comuniste, 100 dintre aceștia urmând a fi canonizați cât de curând. Crezul lor este același care a fost dintotdeauna și de peste tot. Omul nu merită dragostea divină. Totuși, Dumnezeu nu îl lasă orfan, ci îl adoptă și îi oferă șansa și mijloacele de a nu rămâne în murdărie.

0000000bg

Sofia, Bulgaria

 

 

Omul vrea să își curețe haina sufletului, știe ce are de făcut, are și sfinți în ajutor, doar să nu se lenevească și să îi fie indiferentă mizeria. Diavolul îi tot amintește omului că nu e sfânt. Omul știe că e păcătos, dar știe și că Hristos tocmai pentru păcătoși a venit. Frica este o emoție explozivă, dar scurtă. Maratonul este răbdare plus speranță.

Dragostea ne deschide uși noi, dacă ne păstrăm credința și suntem recunoscători. Chiar dacă nu vezi întreaga scară, fă primul pas, urcă, nu ezita! Dacă vrei să fii binecuvântat și nu răucuvântezi, Dumnezeu te va binecuvânta din abundență. Cel mai mare tezaur pe care îl poți lăsa moștenire fiului tău este credința. Frica și ezitarea în necazuri sunt o imagine a lipsei de credință. Dumnezeu nu îți va vreo sarcină cu care să nu te descurci, deci, nu fii stresat! Oricine este serios angajat în munca științifică recunoaște că pe ușa de intrare în templul științei sunt scrise cuvintele: Trebuie să ai credință! (Max Planck).

Omul se roagă, știind ca totul depinde de Dumnezeu și muncește, știind că totul depinde de el, zice Fer. Augustin. Omul se străduiește să iubească ceeea ce pare neiubibil, să ierte impardonabilul și să creadă de-necrezutul. În credință există multă lumină, care curăță pe cel ce crede și orbește pe cel ce nu crede. Credința Îl activează pe Dumnezeu, necredința pe dușman.

Scriitorul bulgar Ivan Vazov descrie remarcabil cum perioadele de adversitate (dușmănie) sunt marcate doar de lucruri rușinoase. Tineri nevinovați sunt nevoiți să se baricadeze în biserici, pentru a scăpa de furia inamicilor otomani. Copiii palizi plâng lângă mamele lor moarte… Imaginea unui asediu de proporții izbește cititorul, care empatizează profund cu toți cei intoxicați cu fum. Secole de suferință au trecut peste Balcani, iar vântul încă șoptește cântece haiducești.

Moartea nu mai poate instaura nici o teroare. Plini de credință, tinerii își apără cetatea, credința și cimitirul. Piepturile mamelor nu mai izvorăsc lapte, ci sânge mucenicesc. Călăii sultanului nu mai inspiră frică, chiar dacă cruzimea lor depășește orice limită. Apărarea localității Perushtitsa devine un simbol al rezistenței împotriva păgânismului crud și diabolic. Dumnezeu intervine în acest calvar și își ia fiii înviați de-a dreapta Lui. Nu au cedat, nu au trădat credința, nu le-a fost frică de ucigașii de trupuri. Măcelul a fost un Botez al sângelui, o Liturghie a mucenicilor. Acum sunt liberi, au scăpat de robie. Istoricii consemnează că, în aprilie 1876, 374 de tineri și-au pierdut viața, după 7 zile de asediu.

Miza era enormă, nu puteau renunța, trebuia să își protejeze tezaurul. Credința era singurul lucru nefurat. Încă din 1393, otomanii cuceriseră Târnovo, după trei luni apocaliptice. Au urmat 500 de ani de ocupație grea. Nobilimea a fost eliminată, iar țăranii au devenit robi. Pentru a evita islamizarea completă, creștinii trebuiau să plătească taxe aberante (yushur, jyziah, ispench și avariz) . Numai în aprilie 1876, luna asediului cetății Perushtitsa, au fost uciși peste 30.000 de bulgari, pentru visul lor de a fi liberi.

Au existat și cazuri de islamizare în masă forțată, mai ales în zona Munților Rodopi. S-au încumetat să Îl șterpelească pe Hristos din inimile oamenilor! Cea mai oribilă fraudă… Non-musulmanii nu puteau servi în armata sultanului, iar padișahul avea nevoie de cât mai mulți ieniceri. Exista regula ca fiecare al cincilea băiat dintr-o familie să fie înrolat în garnizoana de mercenari (yeni ceri). Dar adesea erau răpiți mulți tineri atletici, fără să se mai consulte câți erau în curte. Mulți tați își dăruiau de bunăvoie băieții ienicerilor, considerând că le asigură un viitor mai bun. Erau trupe de elită, care au băgat groaza în Mediterana secole întregi.

Și, când totul părea imposibil, marele imperiu s-a destrămat. Creștinii au redevenit liberi. Au trecut prin războaie și comunism, dar au scăpat de cei ce vroiau să le fure inimile. Asta pentru că sfântul Clement are mulți urmași, care se roagă neîncetat pentru mântuirea neamului creștinesc.

 

Marius MATEI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.