Postul blajinilor

Postul înseamnă blândeţe şi milostenie. Blândeţea este însuşirea capitală a ucenicului Învăţătorului iubirii veşnice. Este purtarea plină de curaj, de iertare, de răbdare. Este vorba lipsită de vicleşug, este lacrima, este flacăra, este cheia. Un creştin postitor este blajin, liniştit, netulburat.

Postul este exprimarea bunătăţii. Postitorul blajin nu se sperie şi nu sperie pe alţii. Nu este aspru cu alţii, nu sminteşte, nu este excesiv, ci este plăcut, extrem de plăcut. Blajinul este omenos, paşnic, prietenos. Este domol, neturat, temperat, moderat, potrivit, cumpătat. Are multă bunătate, este bun la suflet.

Blajinul nu este crunt, aspru. Nici drastic, dur, nemilos. Nici răutăcios, nici sălbatic. Fiecare creştină are supra-numele Blandiana. Cea mai însemnată calitate a unei mironosiţe este blândeţea. Cel mai bun mod de a-L cunoaşte de Dumnezeu este blândeţea.

Postul blajinilor este o căutare, o călătorie, o ridicare, o regăsire, o certitudine, o înviere. Cel mai bun remediu împotriva FRICII este blândeţea.

Negustorii din templu (Ioan 2, 16) au fost alungaţi pentru că îşi pierduseră interesul să dobândească blândeţea şi tranzacţionau sfinţenia.

Ninive a scăpat în timpul blândului profet Iona, dar a recidivat ulterior şi a fost distrus de către mezi (612 î.Hr.). Londra?! New York?! Blândul Noe a fost salvat de cataclism datorită încrederii în cuvântul divin (Sirah 44, 17). Blajinul îşi pune toată încrederea în Domnul milei.

Postim de neghină, ca să devenim grâu curat.

Neghina este buruiana zâzaniei (discordiei). Sămânţa ei produce „ebriacum” (ameţeală, ebrietate prostească). Postul celor blânzi devine mărturisire, proclamare a minunilor. Fără vâlvătaia blândeţii creştine, mărturia e palidă. Cel blând îşi aminteşte zi de zi vorbele părintelui Arsenie Boca: „Toate relele încep de la stomac”. După trei grătare nu te mai rogi, ci te iei la harţă…

[jwplayer mediaid=”25060″]