Presimt că ne vom mântui!

 

 

  Sibiu. Duminică de pace. Stăm la Sfântul Maslu în Grădina de Vară a Bisericii Sfântul Ioan Iacob Românul. Vreo 200 de oameni. Atmosferă prietenească, evlavie şi parcă un fior nelămurit.

Mă uit spre aceşti oameni. Sunt credincioşii fideli ai secolului XXI. Marea majoritate trecuţi de vârsta tinereţii. Silabisesc în taină după timbrul preotului cuvintele celor şapte evanghelii.  Parcă totuşi aşteaptă ceva mai mult, dar nu ştiu dacă au curajul să o spună. Nu o vor spune. Sunt prea cuminţi ca să mai adauge ceva la zestrea blândă a rugăciunilor de maslu. Îi ştiu aproape pe toţi. Cu unii am discutat ore întregi pe parcursul ultimului deceniu, cu alţii zile. cu alţii cât pentru o eternitate. Nu par să mai ceară nimic de la viaţă. un fel de amestec şi resemnare blajină. Ţin capetele în iarbă şi nici măcar un ochi nu se ridică cu îndrăznire spre cer.

   La sfârşitul slujbei mă adaug acestui grup. Le vorbesc despre darul pămîntului care ne susţine genunchii, despre agonia Ardealului sub pericolul secuiesc, despre confuziile cotidiene în care ne-a aruncat societatea de consum. Marea majoritate mă privesc uimiţi. Parcă nu se aşteaptă la acest cuvânt al meu. Am un moment de ezitare, nu ştiu dacă e bine să mai continuu sau să renunţ ca la un principiu facebook. Deşi mă cunosc de atâta timp, deşi îmi ştiu neliniştile naţionale făcute publice înaintea atâtor mii de oameni, deşi m-au ascultat ani la rând faţă către faţă acum mă privesc curios. Mă tem să nu se ridice şi să plece cum au făcut-o atâţia alţii în resemnarea lor…

    După câteva clipe de dezmeticire cei mai mulţi încep să dea afirmativ din cap. Stânjeneala cuvântului îmi pare dărâmată. Apoi feţele credincioşilor par înflăcărate. În sfârşit încep să îi recunosc pe cei cu care ani de zile am împărţit idealuir, vise, emisiuni tv, reacţii ortodoxe şi naţionale. Mă simt în formă. Vorbesc şi mai răspicat despre cenaclul nostru de mâine seară, când la ora 18 va trebui să depăşim condiţia mediocră de cântăreţi şi spectatori şi să redevenim aceeaşi ostaşi ai regimentului dumnezeiesc, gata de reacţie în faţa osândei străine şi diavoleşti.

Promit pentru oameni să nu plec steagul dăruirii niciodată. Toamna mi se aşează pe suflet ca o pasăre phoenix. Începe să se lasă frigul şi să îl simţim până în prăsele. Undeva în Ardeal mai există încă români!

 

E bine să te rogi mereu pentru tine şi pentru alţii. Da, nu am greşit scriind că pentru tine… Smerit, în chilia ta, tovarăş cu lacrimile îngerilor şi ale florilor din fereastră. Nu vă cere nimeni, nici eu, nici Dumnezeu, ca să staţi pe rugul toamnei şi să uitaţi de voi înşivă. Nu vă dau nici măcar un sfat, dar simt că inimile cerului ajung să bată în clopotele bisericilor şi să vă trezească bucuria.

  Haideţi să facem toamna bucuriei. Să simţim că nici măcar o frunză nu e moartă, că ruginiul înseamnă doar o stare de pocăinţă şi nimic mai mult. Condiţia umană are dreptul la mântuire. Noi înşine suntem datori şi obligaţi să ne mântuim. Altfel de ce ne-am mai născut? Doar ca să fim umbre şi idealuri neîmplinite? Vedeţi, e toamnă pe pământ, dar acum pustnicii au început până şi ei să cânte cu voce tare, să se coboare din peşteri la liturghie şi să se împărtăşească cu bună mireasmă duhovnicească. Şi aceşti sihaştrii nu sunt decât excepţia care întăreşte regula. Presimt că va fi bucurie! Presim că Iisus Hristos va sta mai mult alături de noi în aceast toamnă! Presimt veşti blânde şi bogăţie de rai! Presimt că ne vom mântui!
Catalin Dumitrean

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.