LOADING

Type to search

„Puterea iubirii” sau „iubirea de putere”? – Interviu cu PS Galaction, Episcopul Alexandriei și al Teleormanului

Ortodoxie si traire

„Puterea iubirii” sau „iubirea de putere”? – Interviu cu PS Galaction, Episcopul Alexandriei și al Teleormanului

Share

„Cucerește-te, smerește-te, omule, în fața bătrâneții postului, că de o vechime cu lumea este el!”, a spus marele ierarh Vasile. La capătul Postului Paștelui, Dumnezeu ne așteaptă cu brațele deschise. Dar până acolo, drumul e uneori plin de piedici și ispite, dar cu nădejde și credință vom reuși să le depășim și să ajungem, curați, la bucuria sfântă a Învierii. Cum se ține postul plăcut lui Dumnezeu aflăm din interviul cu PS Galaction, Episcopul Alexandriei și al Teleormanului.

„Postul a fost statornicit prin porunca dată de Dumnezeu lui Adam, în rai”

 

Preasfinția Voastră, aparțineți acelei lumi de suflete duhovnicești care rodesc în har şi cuvânt dumnezeiesc. Înainte de toate, v-aș ruga să ne spuneți unde şi când s-a statornicit postul.

Mulțumim pentru această apreciere, care ne obligă şi ne responsabilizează. Prin fiecare om, bunul Dumnezeu vrea să împlinească un sens al lumii, prin care să se vadă lucrarea și prezența Lui în lume. Postul a fost statornicit încă de la începutul omenirii, prin porunca dată de Dumnezeu, lui Adam, în rai. „Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!” – este instituirea rânduielii postului. Prin împlinirea acestei porunci, Adam trebuia să îşi arate fidelitatea față de Dumnezeu, dar și prețuirea creației, într-un mod voit de Dumnezeu.

Când a rânduit Dumnezeu post și în Biserica creștinilor?

Primii creștini au adoptat, la început, un post după obiceiul vechi-testamentar, dar trebuie menționat că postul creștin din perioada de început a creștinismului a fost diferit ca sens și abordare de cel al evreilor. Faptul că în primii ani ai Bisericii creștine nu găsim o precizare tipiconală bine definită, putem admite că postul era practicat ca un act de pietate personală, lăsat la libera voie și la râvna religioasă sau la posibilitățile fiecăruia. Cu timpul, au apărut anumite norme și îndrumări, reglementându-se timpul, durata și felul postirii. Primele prescripții cu privire la post se găsesc în Didahia sau Învățătura celor 12 Apostoli, care fixează zilele de miercuri și vineri ca zile de post pentru creștini în locul postului iudaic de luni și marți. Mai târziu, Canoanele Apostolice, Didascalia și Constituțiile Apostolice prescriu postul înainte de hirotonie, înainte de botez și înainte de împărtășanie, postul de miercuri și de vineri, precum și cele din preajma sărbătorilor mari.

„Sunt momente din viața fiecăruia dintre noi când adevăratul vrăjmaș ne suntem noi înșine”

Câte feluri de posturi există?

Postul poate fi de mai multe feluri, după criteriile avute în vedere. Vorbim de un post comun sau obișnuit, în care se admite consumarea mâncărurilor gătite din alimente de origine vegetală (inclusiv untdelemn), excluzându-se orice aliment de origine animală. Ne referim apoi la un post aspru, în care se consumă numai hrană uscată (pâine, fructe uscate sau semințe, legume și apă), după modelul Sfântului Ioan Botezătorul și al marilor asceți și pustnici. Un alt post este cel integral (total) sau ajunarea propriu-zisă, care constă în abținerea completă de la orice fel de mâncare și băutură pe un timp limitat. Se poate face amintire și de zilele de dezlegare la pește, vin și untdelemn, când postul devine mai ușor. Nu lipsită de interes este și împărțirea postului într-unul general (ținut de întreaga Biserică), unul local și unul particular. Cel local și particular se practicau pentru diverse situații din viața comunității sau a persoanei: doliu general, îndepărtarea diferitelor calamități sau dintr-o râvnă religioasă deosebită. După lungimea postului, el poate fi de o zi și de mai multe zile (cele patru posturi mari de peste an).

Cât este de adevărat că, începând din cea de a treia zi de post, apare sentimentul de claritate deosebită a gândirii, ca şi cum o perdea groasă s-ar trage brusc la o parte? Pentru că este vorba de cel mai lung și mai aspru post din timpul anului bisericesc, poate fi asemuit Postul Paștelui cu un adevărat război împotriva vrăjmașului?

Sfântul Apostol Petru spune că: „Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8), dar nu ne spune că în timpul postului este mai activ. În mod cert postul, în general, dar mai ales Postul Paștelui, prin toată această atmosferă liturgică, ar trebui să ne lumineze și să ne conștientizeze cu cine trebuie să ne luptăm pe tărâmul duhovnicesc și ce este aceea o vrăjmășie. Sunt momente din viața fiecăruia dintre noi când adevăratul vrăjmaș ne suntem chiar noi înșine, din cauza unor slăbiciuni, a unor patimi, a unei greșite întrebuințări a timpului și a libertății noastre. În timpul postului, lupta împotriva diavolului, „vrăjmașul de la început”, poate fi „regândită” din alte perspective. În mod sigur este un timp de încercare a cărui eficiență se trăiește în noaptea Învierii.

„În Postul Paștelui să reducem tot ce ne împrăștie și nu ne lasă timp pentru rugăciune”

Cum se ține corect Postul Paștelui și ce au voie să consume credincioșii în această perioadă?

Creștinii au voie să consume cele care intră în „rețeta” unui post obișnuit, cu dezlegările sau îngăduințele statornicite pentru acest post. Afecțiunile trupului și un regim prescris de medic pot conduce, prin pogorământ,la anularea obligației de a posti pentru persoanele  în cauză sau permisiunea de a consuma în vremea postului anumite alimente, altfel neîngăduite. Dar este nevoie, în aceste cazuri, de o discuție serioasă cu preotul duhovnic, cel care poate aprecia în mod obiectiv atât nevoințele, dorința de îndreptare, cât și bunele intenții.

Este important ca în afara postului de bucate, în aceste 40 de zile, acele 40 de trepte spre mântuirea sufletului, să încercăm să reducem pe cât posibil privitul la televizor și să încercăm să investim energia noastră în cele spirituale, prin milostenie și lecturi din Biblie sau alte cărți duhovnicești?

Trebuie să reducem tot ce ne împrăștie și nu ne lasă timp pentru rugăciune, reflecție interioară, așezarea gândurilor și deosebirea duhurilor. Nu trebuie să facem din această perioadă o debarasare obsesivă de ceea ce ne-ar face fericiți, pentru ca după aceea să „savurăm la maxim” reținerile. Este timpul în care ne reorientăm după alte sisteme de valori și în care dăm vieții un alt sens. „Postul rămâne auxiliarul privilegiat și chiar indispensabil al pocăinței”, subliniază un teolog contemporan (Makarios Simonopetritul), iar Sfântul Vasile cel Mare este categoric: „Postul este începutul pocăinței”. Printr-o corectă disciplină a trupului din perioada postului dobândim înțelegerea vremelniciei pe pământ și dependența de cu totul alte valori decât cele care țin de o bucată de carne sau de un pahar cu vin. Înțelegem apoi valoarea hranei care nu este altceva decât, așa cum fericit se exprima un teolog, „prelungirea dragostei lui Dumnezeu”. Avem pe masă o bucată de pâine, muncită cu sudoare sau poate dobândită mai ușor. Și într-un caz și în celălalt este darul lui Dumnezeu și împlinirea făgăduinței Sale, Care ne-a chemat la viață și Care nu ne lasă să murim de foame.

„Deniile ne aduc mai aproape de sensul pocăinței”

În Săptămâna Mare, în bisericile noastre se săvârșesc acele extraordinare rugăciuni care ne adună la ceasul când pe cer se aprind primele stele. Ce sunt deniile și de ce credincioșii trebuie să participe la aceste slujbe, unele dintre cele mai înălțătoare și mai profunde?

Denia este slujba Utreniei care se săvârșește în seara dinaintea zilei respective și este o slujba specifică Postului Mare. Ea se săvârșește, în ordinea anului bisericesc, în miercurea și vinerea seara din săptămâna a cincea a Postului și în toată Săptămâna Sfintelor Pătimiri (de duminică seara până vineri seara). Deniile ne aduc mai aproape de sensul pocăinței, acela prin care noaptea păcatului se preface în lumină a virtuții. Este și un mod de a înțelege, în atmosfera cântărilor liturgice, că în Hristos se biruiește întreaga dezordine a păcatului. Rânduiala Deniilor este expresia viețuirii într-un timp care ne îndreaptă spre „ziua cea neînserată” a Împărăției lui Hristos. Este un mod de a trăi ziua fără noapte, de a trăi doar virtutea și de a nu ne lăsa pradă păcatului; de a trăi bucuria cu gândul că nu urmează lacrima durerii, șansa de a vedea lumina și a ști că dincolo de ea nu se așterne noaptea.

În ce măsură regulile Postului Paștelui mai sunt de actualitate pentru omul contemporan? Cum neam putea apropia mai mult de trăirea creștină?

Postul înseamnă trăire și viață. Totul ține și de modul cum se raportează omul contemporan la Dumnezeu, la lume și la semeni. Dincolo de un prânz cu mâncare de post putem cântări caracterul profund sau incredibil de superficial al relațiilor noastre cu oamenii. Putem să ne întrebăm cât adevăr sau falsitate, câtă oportunitate sau sinceritate este în relația noastră cu ceilalți. Apoi, Postul Paștelui poate însemna acel timp binecuvântat de Dumnezeu, în care să aducem în viața celui de lângă noi mai multă lumină din bucuria noastră, mai multă încredere din credința noastră, mai multă binecuvântare din împăcarea noastră. Este și vremea de a căuta înțelesul vieții noastre profesionale, a relației noastre cu ceilalți, înțelesul prieteniei, al responsabilității. Astăzi se crede că schimbările vin numai din afară, din revoluții de orice fel și din modificări ale condițiilor externe. Prin rânduiala postului arătăm că totul vine din interior, din viață curată.

„«Măsura» bucuriei depinde și de «măsura» nevoințelor”

Cei care nu țin post sunt capabili să simtă bucuria Învierii Domnului?

„Măsura” bucuriei depinde și de „măsura” nevoințelor. Sigur, nu se poate sărbătoare fără o minimă pregătire, pentru că aceasta este etapa premergătoare unei întâlniri, iar reușita stă în seriozitatea cu care ne pregătim. În noaptea Învierii, în toate bisericile răsună cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care ne îndeamnă: „Intrați întru bucuria Domnului nostru; și cei dintâi și cei de al doilea… Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți Ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veselițivă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți!”. Este modul în care Sfântul Ioan Gură de Aur ne atenționează că o bucurie nepregătită invită la o mare responsabilitate.

Ce urare le faceți creștinilor de Sfânta Înviere a Domnului?

Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos este o sărbătoare a luminii, a iertării și a împăcării. Dorim tuturor să primească în suflet lumina netrecătoare a credinței în Învierea Mântuitorului Hristos și, pe cât se poate, să se facă la rândul lor lumină pentru cei de lângă ei, punând la inimă adevărul că, odată pentru totdeauna, în Hristos puterea iubirii a covârșit iubirea de putere. Suntem chemați cu toții să ne alăturăm acestei iubiri!

Interviu realizat de
Felicia IEDERĂ

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *