LOADING

Type to search

Ridicarea omului prin Învierea şi Înălţarea lui Hristos

Ortodoxie si traire

Ridicarea omului prin Învierea şi Înălţarea lui Hristos

Share

„Mai presus decît toată începătoria şi stăpînia şi puterea şi domnia şi decît tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui” (Efeseni 1: 21 -22).

Iată înălţimile la care îl ridică Dumnezeu pe om! Căci nu despre firea dumnezeiască a Domnului se grăieşte mai sus, ci despre firea lui omenească.

Cuvintele citate ale Apostolului nu se referă la Cuvîntul coetern al Tatălui, ci ele grăiesc despre omul lisus, pe Care Dumnezeu L-a ridicat din morţi şi L-a înălţat – nu doar mai presus decît lumea vizibilă şi pieritoare, ci chiar mai presus şi decît lumea invizibilă şi veşnică a puterilor cereşti; mai presus decît toate ierarhiile celor nouă cete îngereşti; mai presus decît orice fiinţă creată, cunoscută sau necunoscută; şi mai presus decît orice nume din lumea materială sau cea spirituală.

Fraţilor, vedem noi oare cum Atotslăvitul nostru Făcător a împlinit făgăduinţa pe care a dat-o strămoşului Adam atunci cînd 1-a izgonit din Paradis, şi făgăduinţa pe care a formulat-o în cuvinte şi mai limpezi faţă de Avraam, şi pe care a repetat-o din ce în ce mai clar faţă de proroci şi de împăratul David? Vedem noi oare cum Domnul Savaot a pus început preaslăvirii rasei umane prin aceea că L-a preaslăvit pe Omul lisus, pe Fiul lui Dumnezeu, în Care S-a întrupat Dumnezeu? Fiind Cel Dintîi în slavă, Dumnezeu pe El L-a preaslăvit mai întîi, iar apoi, în minunată şi ierarhică rînduială, pe toţi cei care se numără cu El, şi care prin harul Duhului Sfînt sînt numiţi şi scrişi în Cartea Vieţii spre slava cea veşnică. Pe bună dreptate o cîntă Biserica pe Maica Domnului astfel: „Ceea ce eşti mai cinstită decît Heruvimii si mai slăvită, fără de asemănare, decît Serafimii”. Căci atunci cînd Fiul lui Dumnezeu este preaslăvit, atunci se preaslăveşte şi Preasfîntă Maica Lui, precum şi Sfinţii Apostoli, după cuvîntul Lui cel rostit către Tatăl: „Părinte, voiesc ca, unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat” (loan 17:24). Iată colosalele urmări ale pogorîrii lui Dumnezeu pe pămînt! Iată roadele negrăite ale Patimii Lui!

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase Mîntuitorul nostru, Cela Ce eşti întocmai în dumnezeire cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, ajută-ne nouă să ne desprindem din bezna duhorii păcatului şi nebuniei trupeşti a lumii acesteia pieritoare, mai înainte de al nostru sfîrşit! Căci numai Ţie se cuvine toată închinarea şi slava în veci, Amin!

Sf. Nicolae VELIMIROVICI

 Proloagele de la Ohrida

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *