LOADING

Type to search

Sfantul cu mitra de papura

Ortodoxie si traire

Sfantul cu mitra de papura

Share

Soli imparatesti strabateau tinuturile de la Rasarit la Apus şi de la miazănoapte la miazăzi pentru a chema la Sinod pe slujitorii Lui Dumnezeu ca prin mărturisirea Adevărului să aşeze credinţa pe temelia cea tare a Sfintei Treimi.Împăratul Constantin – om drept şi iubitor de pace – se mâhnea văzând tulburarea ce se făcea în Biserică din cauza multelor erezii de aceea a hotărât să adune un sobor de preoti şi episcopi din toate bisericile de pe cuprinsul imperiului şi împreună ,rugându-se ,să se învrednicească de har pentru a lumina pe toţi aceea care încă mai stăruiau în greşeală.

Căci profitând de libertatea căpătată odată cu Edictul de la Milan mulţi creştini se abăteau de la dreapta credinţă urmând când pe unii când pe alţii dintre clerici sau filosofi şi nu se supuneau aceloraşi legi şi reguli ,nu respectau întru totul dogmele ,motiv  de zavistie şi dezbinare între fraţi.Unul dintre aceştia era şi Arie care în loc să năzuiască spre comuniune şi împreună lucrare cu ceilalţi preoţi spre folosul Bisericii Lui Hristos,era cu totul în afara Adevărului de credinţă trăgând după el pe creştinii mai puţin pregătiţi. Astfel că rar vedeai o provincie a imperiului unde să nu fie şi adepţi ai lui Arie. De aceea a fost şi el invitat la dezbateri dar a venit însoţit de filosoful de  a cărui sminteală se lăsa robit şi cu care îşi bătea joc de creştinii dreptslăvitori.A rămas în amintirea credincioşilor cu acest nărav şi nume de ocară:“Arie cel bârfitor”.

Aşadar Sfântul împărat Constantin a organizat şi susţinut pe cheltuiala sa întrunirea Sinodului pe toată perioada (trei luni)şi n-a limitat prin nimic desfăşurarea lui lăsându-i pe părinţi să-şi exprime opiniile pentru a se vedea starea Bisericii până în acel moment şi a emite un Simbol de credinţă , general acceptat ca răspuns la problemele delicate care frământau minţile  neliniştite şi pentru a curma încercările necredincioşilor de a dezbina Biserica folosindu-se de aceste neînţelegeri . Astfel s-a născut , prin lucrarea Duhului Sfânt ,sub oblăduirea Sfântului Constantin  prin strădania şi rugăciunea celor peste trei sute de părinţi de la Niceea , Crezul – pe care fiecare creştin de atunci şi până azi îl rosteşte pentru mântuirea sufletului şi câştigarea vieţii veşnice.

 

Din vestita cetate a Trimitundei a venit la Sinod şi Sfântul Spiridon,episcop smerit cu mare dragoste de Hristos ,om bun la suflet, cu viaţă curată ,neclintit în credinţă – mare făcător de minuni încă din timpul vieţii. Cum l-or fi privit dregătorii din palatul imperial de la Niceea văzându-l atât de modest cu bastonul său de finic şi cu mitra de papură ,lipsit de orice urmă de  slavă omenească ne putem imagina urmărind o descriere a unei descinderi asemănătoare întâmplată mai târziu tot la un palat împărătesc al urmaşului Marelui Constantin unde Sfântul Spiridon a fost insultat şi pălmuit de servitori pentru cutezanţa de a se fi înfăţişat înaintea împăratului îmbrăcat ca un om de rând.

Îl vedem vorbind cu Sfântul Nicolae,cu Sfântul Atanasie cel Mare sau cu Sfântul Ioan Gură de Aur cu care s-a şi împrietenit.

 

Ştiindu-l a fi om simplu şi smerit fără cunoştinţa filosofiilor vremii şi temându-se totodată ca din acest motiv să nu fie biruit de obrăznicia lui Arie şi a filosofului renumit cu care acesta venise la Sinod şi în acest fel să nu se poată dovedi rătăcirea nici Adevărul,ceilalţi părinţi s-au opus iniţial ca Sfântul ierarh Spiridon să ia parte la discuţii .Dar pentru Sfânt nu era un motiv de panică a sta în faţa nelegiuiţilor pentru a dovedi curăţia Adevărului de credinţă şi netulburat l-a poftit pe filosoful cel ritoricesc să ia aminte. Luând în mână o cărămidă şi închinând-o în numele Sfintei Treimi a sărutat-o ca pe o relicvă purtătoare de Duh şi strângând-o aceasta s-a desfăcut în părţile din care era alcătuită : focul ,pământul şi apa – cele trei elemente primordiale din care Dumnezeu a făcut lumea. Le-a explicat apoi în cuvinte simple dar pline de putere duhovnicească unirea care se vede în toată Creaţia şi urmează aceloraşi Legi dumnezeieşti atât în Cer cât şi pe pământ.Căci asemenea cărămizii care la prima vedere înfăţişează un singur obiect dar privită în profunzime este de fapt urmarea unei legături indisolubile între cele trei materii care o compun ,la fel şi Sfânta Treime este Dumnezeu revelat în trei ipostasuri:Tatăl,Fiul şi Sfântul Duh – Treime Sfântă Nedespărţită.

 

De-a lungul istoriei omenirii s-a arătat de mai multe ori Sfânta Treime având diferite înfăţişări codificate oarecum pentru că s-a vădit că  popoarele nu erau gata să înţeleagă Adevărul aşa cum era El nici vremea nu “se plinise “ca Mesia să fie primit . În chipul  cel mai apropiat de vederea  celor iubitori de Dumnezeu s-a arătat Sfânta Treime la Botezul Mântuitorului în apa Iordanului unde atât de grăitor  a confirmat Tatăl iubirea pentru Fiul Său Unul Născut iar Duhul Sfânt în chip de porumbel  a adeverit întărirea Cuvântului.

Dar după cum spune Mântuitorul “Voi aţi văzut şi aţi crezut dar ferice de cei care n-au văzut şi au crezut”. Pentru că i-a lipsit rugăciunea şi smerenia, Arie şi cei ca el s-au rătăcit în amăgirile găunoase ale  înţelepciunii omeneşti şi s-a pierdut atât pe sine cât  şi pe cei pe care Dumnezeu i-a încredinţat lui spre păstorire  pentru a  căror suflete va da seamă înaintea Lui .

Pentru că sămânţa rătăcirii care a fost aruncată atunci a crescut şi s-a întins peste tot pământul şi otrăveşte şi acum sufletele şi minţile oamenilor. Ea este mama tuturor relelor care sunt acum în lume, fiicele ei: apostazia,necredinţa,adulterul,pruncuciderea , hoţia fac ravagii în rândul creştinilor , mai ales.

 

Iar Sfântul Spiridon călătoreşte încă prin locurile unde este chemat şi nu precupeţeşte nici râvna dar nici milostenia. Apare şi dispare din racla unde se odihnesc sfintele lui moaşte cu papucii plini de praf,noroi sau zăpadă .

Să-l chemăm de câte ori avem nevoie de ajutor pentru noi sau pentru fraţii noştri şi să fim încredinţaţi că va veni . Prea este darnic şi smerit ca să n-o facă  !  În numele Sfintei Treimi să ne închinăm  şi să-i mulţumim Domnului pentru Sfinţii Săi şi pentru îndelunga Sa răbdare faţă de noi.

 

 

 

TUDORA LUCA

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *