Sfântul Ilie, proorocul de foc

O vorbă americană spune că pe lume sunt doar două lucruri sigure: moartea şi taxele.
Există însă, în tradiţia Vechiului Testament, doi oameni care nu au murit. Unul este Enoh, iar celălalt Proorocul Ilie, sărbătorit în fiecare an pe 20 iulie.
Credinţa creştină afirmă că cei doi, Enoh şi Ilie, vor muri abia la sfârşitul istoriei întregii lumi, în confruntarea finală cu Antihrist. Ei vor vesti cea de a doua venire a lui Hristos, împlinindu-şi în felul acesta destinul pământesc. Ilie este de pomenit de către creştini şi la Sărbătoarea Schimbării la Faţă, pentru că s-a arătat pe Tabor împreună cu Moise.

În timpul lui Ilie, acum 2800 de ani, Israelul era împărţit în două, proorocul trăind în regatul din Nord, cunoscut drept Samaria. Regele din vremea sa, Ahab, era căsătorit cu Izabela, fiica regelui Sidonului, de la care a împrumutat cultul lui Baal şi al Aştartei, zeităţi ale panteonului canaanit. Sacrificiile orgiastice, uciderea profeţilor isareliţi de către Izabela, lepădarea dreptei credinţe, toate acestea au generat conflictul dintre Ilie şi rege. Fidel lui Dumnezeu, proorocul anunţă o secetă devastatoare care va nimici Samaria dacă aceasta nu se va lepăda de păgânism.
Cuvântul sfântului se va împlini întocmai. Râurile au secat, plantele s-au uscat şi vitele au pierit în răstimpul celor trei ani fără ploaie. Ilie se va îndepărta în pustiu şi va trăi pe malurile pârâului Kerrith. Acolo el se va hrăni cu carne şi pâine adusă, din mila lui Dumnezeu, de corbi. Când şi acest pârâu a secat, Sfântul Ilie a primit poruncă de la Dumnezeu să se îndrep­te către cetatea Sarepta din Sidon, unde va fi hrănit de către o văduvă. Ca un miracol, puţinele provizii ale acesteia, un ulcior cu untdelemn şi un vas cu făină, au ajuns atât pentru hrana proorocului cât şi a femeii şi a copilului acesteia. În această perioadă Ilie săvârşeşte şi prima sa minune, înviindu-l pe fiul văduvei.
După ce au trecut cei trei ani de secetă, Sfântul Ilie s‑a arătat regelui Ahab şi i‑a dovedit puterea Dumnezeului adevărat. S-a urcat pe Carmel şi s-a rugat pentru ploa­ie. A plouat suficient pentru ca efectele secetei prelungite să dispară.
Proorocul va pleca din nou în pustiu pentru a se refugia. A fost hrănit de Dumnezeu şi acum, găsind la cap în fiecare zi o turtă şi un ulcior cu apă. A ajuns la Horeb unde s-a rugat îndelung. Scriptura spune că acolo s-a învrednicit de cel mai preţios lucru dat omului pe pământ – vederea lui Dumnezeu. Tot acolo i-a fost descoperit urmaşul său, proorocul Elisei, pe care Ilie îl va lăsa poporului lui Israel să-i fie spre călăuzire.

Patronul aerului
Pentru că s-a ridicat cu trup cu tot în văzduh, albinele îl au ca patron. Dar nu numai micuţele zburătoare, ci şi toţi piloţii. Din 1913, ziua de 20 iulie a fost proclamată drept Ziua Aviaţiei Române. Sfântul Ilie este, aşadar, cunoscut atât printre paşnicii apicultori, cât şi printre… piloţii mili­tari sau civili.

Ştefan cel Mare şi Sfânt

“Ştefan Vodă cel Bun multe războaie a bătut şi aşa se aude din oameni vechi şi bătrâni, că, câte războaie a bătut, atâtea mănăstiri şi biserici a făcut.” (Ion Neculce)
Mai exact 44. Dar nu numai în ţară ci şi în Sfântul Munte Athos şi la Ierusalim. În felul acesta Ştefan a devenit un ctitor cu o vocaţie universală, un ocrotitor al ortodoxiei în locul scaunului de Constantinopol, care căzuse sub loviturile turcilor.
Sunt vremuri în care timpul apasă peste oameni şi sunt oameni care apasă asupra istoriei cu o asemenea forţă încât îi schimbă cursul. Ştefan a fost un asemenea om despre care, dacă nu vrei să spui că a fost sfânt, nu ai cum să nu îl numeşti, totuşi, Cel Mare… Cu toate că trecerea sa în rândul sfinţilor a fost criticată de unii, cel puţin una dintre condiţiile canonizării a fost îndeplinită imediat după moarte – cinstirea pe care i-au aratat-o credincioşii. Ne spune Grigore Ureche:
„Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de statu intregu la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu gândeai acolo îl aflai … Ce după moartea lui, până astăzi îi zice sveti (sfântul) Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu…, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din domni, nici mai nainte, nici după aceia n-au ajunsu”.
De ce l-a socotit însă poporul drept sfânt? Pentru bătăliile purtate, dar şi pentru felul în care le purta. Îşi îndemna oştenii la post şi rugaciune, dar făcea acest lucru chiar în cazul unor victorii. După izbândă, petrecea el însuşi în post cu pâine şi apă timp de trei zile. Asta în condiţiile în care vitoriile erau marcate de ospeţe şi beţii. „Petrecerile” acestea austere îi vor fi fost inspirate de duhovnicul său, Daniil Sihastrul care, la fel ca şi Ştefan, a ajuns la culmea sfinţeniei? Nu vom şti niciodată, la fel cum nu vom şti de căinţa sa în faţa lui Dumnezeu, pocăinţă care îl poate duce pe păcătos până în lăuntrul împărăţiei, despre acest proces stând mărturie toată panoplia de sfinţi ai ortodoxiei.

Posibil traseu la ­ctitoriile voievodului
Ştefan cel Mare şi Sfânt este cunoscut ca un important conducător de oşti, diplomat şi bun administrator, dar mai ales ca un mare ctitor de locaşuri bisericeşti. Marele voievod a construit 44 de mânăstiri şi biserici, conform mărturiei cronicarului Grigore Ureche. Plecând de la cele mai importante ctitorii ale sale, vă propunem o variantă de pelerinaj, construit pe program de week-end (3 zile, 2 nopţi), cu punct de plecare şi întoarcere Adjudul.
Ziua 1, 250 km. (-) Adjud – Huşi (Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ctitorie 1494-1495) – Vaslui (Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, ctitorie 1490) – Dobrovăţ (Biserica Pogorârea Duhului Sfânt, ctitorie 1503-1504) – Iaşi (Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, ctitorie 1491-1492) – Hârlău (Biserica Sf. Gheorghe, ctitorie 1492) – Botoşani (Biserica Sf. Nicolae din Popăuţi, ctitorie 1496).
Ziua 2, 175 km. (-) Botoşani – Dorohoi (Biserica Sf. Nicolae, ctitorie 1495) – Suceava (Biserica Sf. Ilie, ctitorie 1488) – Reuseni (Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, ctitorie 1503) – Pătrăuţi (Biserica Sfânta Cruce – ctitorie 1487) – Volovăţ (Biserica Înălţarea Sfintei Cruci, ctitorie 1500) – Putna (Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie începută în 1466) – Voroneţ (Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe – ctitorie 1488).
Ziua 3, 225 km. (-) Voroneţ – Vânători-Neamţ (Biserica Înălţării, ctitorie 1497) – Războieni (Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ctitorie 1496) – Bistriţa (Turnul clopotniţei, ctitorie 1498) – Piatra Neamţ (Biserica Sf. Ioan, ctitorie 1497) – Tazlău (Biserica Naşterea Maicii Domnului, ctitorie 1496) – Bacău (Biserica Precista, ctitorie 1491) – Borzeşti (Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorie 1493) – Adjud.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.