LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Singura vină să fie că Îl iubim prea mult

Share

Nu este obligatoriu să fim preocupaţi să îi impresionăm pe ceilalţi, ci să îi iubim. Nu este suficient un manual cu instrucţiuni. Nu este eficient să vrei doar să descoperi, trebuie să cauţi. Nu este indicat să vrei să ajungi ceva ce nu eşti şi nu vei fi niciodată, ci să ajungi ceea ce ai fost creat să devii.

0000000bgnfxnf

Nu există nici o libertate fără dragoste, nici o descătuşare fără potolirea răzvrătirii. Nu te gândi la programul tău încărcat când te rogi. Nu înceta să te uimeşti de Persoana iubită. Nu neglija Cartea, ca să nu ţi se pipernicească sufletul. Nu te asimila celei mai narcisiste generaţii din istorie. Nu este destul să munceşti mult, dacă nu munceşti pentru cei mulţi, nu doar pentru tine.

Nu construi clădiri care se vor surpa, ci mai degrabă construieşte caractere. Nu te sui în trenul aglomerat al lumii, ci consideră istoria o simfonie, în care fiecare notă e valoroasă. Nu gusta tristeţea, Vestea Bună îţi vorbeşte despre bucurie de 132 de ori. Dacă numeri paşii, nu te bucuri de dans. Dacă te gândeşti la tipografie, nu citeşti. Dacă nu te „pierzi” în Liturghie, nu te rogi.

Când ne-a dat porunca iubirii, Hristos chiar asta a vrut să spună. La final, să avem o singură vină: aceea că L-am iubit prea mult.

Înainte vreme, oamenii nu concepeau să își părăsească părinții și copiii, chiar morți, nu plecau de lângă vatră și de lângă cimitirul unde se odihneau cei dragi. Acum, își părăsesc părinții și copiii, chiar vii fiind încă aceia, iar viața lor devine un cimitir. Înainte vreme, oamenii nu aveau farfurii pe care să nu le folosească. Azi, au atât de multe, încât nu mai au spații de depozitare pentru ele (farfurii de Paște, farfurii de Crăciun, farfurii de duminică, farfurii de vară). Înainte vreme, păgânii admirau generozitatea creștinilor. Azi, un francez celebru se miră cât de zgârciți au devenit creștinii. Ce s-a întâmplat pe parcurs?! Ce s-a pierdut?!

Fuga de desfrâu este fuga de oamenii răi. Fuga de bogăție este fuga de îngerii răi. Harul suflă unde vrea, dar vrea unde este dorit. Păcatul tâmpește, iar de tâmpiți nu are nimeni nevoie. Așadar, păcatul este o direcție greșită a vieții. O aglomerare de itemi ce provoacă demotivare. Mașina vieții noastre este defectă, doar sfinții ne mai pot tracta până la destinație.

Năzuința de a cerceta adevărul nu poate fi înăbușită. Fericiți sunt cei ce își acordă viața după adevăr. Fericiți cei din a căror buze iasă doar adevărul, pentru că Duhul Adevărului sălășluiește în ei. Adevărul trebuie transmis întreg, fără absolut nici o omisiune. Să facem ascultare de Adevăr, dacă vrem să fim declarați biruitori. Dacă vrem să vedem o minune, există una la îndemână: transformarea noastră, utilă celor din jurul nostru.

Din Noul Testament împrumutăm conjunctivul paulin:

  1. Să vă osebiți de păgâni!
  2. Să vă faceți pildă!
  3. Să vă apropiați de scaunul harului!
  4. Să vă bucurați pururea!
  5. Să vă umpleți de Duhul Sfânt!
  6. Să vă îmbărbătați!
  7. Să vieze Hristos în voi!
  8. Să vă lăudați în Crucea Lui!
  9. Să vă îmbrăcați în lumină!
  10. Să vă desfătați de pacea Lui!

Cât de efemeră este lumea asta! În 1570, în Olanda a izbucnit un incendiu imens, care a mistuit peste 100.000 de locuințe. Ca să priceapă toți batavii, până în Jutland, că nu avem aici cetate stabilă. Că unica linie de înțelegere care ne unește cu misterul nu constă în ceva trecător. Că este bigamie să te însoțești cu două lumi și că trebuie să divorțezi de cea efemeră. Că adânc, înăuntrul nostrul, războiul contra patimilor continuă. Că dezbinatorul mincinos este vulgarizatorul minunilor, este efemerizatorul. Că după vântul puternic urmează seninul. Că doar minciuna se fabrică, adevărul se exersează. Că oricine mănâncă fructul cu sâmburi cu tot nu va mai avea semințe. Că distracția riscantă este pe cheltuiala noastră.

La orice împărțire incorectă, noi suntem păgubiți. Dacă vrem să pescuim mântuirea, vom găsi Marea. Undeva, între Sâmbătă și Duminică, vom găsi Ziua. Rândunelele ne vor reproșa primăverile pe care nu le-am adus*. Va trebui să creăm anticorpi pentru slava deșartă. Într-o zi vom mușca din nemurire și vom descătușa uriașe cantități de dragoste. Păsările ne vor catehiza, lăudând frumusețea creației. Este copleșitor sentimentul de apartenență la nemurire. Sfinții sunt deja în rai…

Mai este ceva: Indiferent cât de mult ne urâm noi, Dumnezeu ne iubește. Citind Biblia, ni se pare că nu este ceva în regulă, dar nu în Biblie, ci în viața noastră. Vina noastră să nu fie lipsa dragostei. Culpa noastră să fie doar excesul de dragoste, de recunoștință, de mulțumire. Sentimentul de vinovăție nu se vindecă de la sine, fără tratament spiritual adecvat.

Marius MATEI

_____

 

*Odysseas Elytis.

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article
Next Article

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Up