LOADING

Type to search

În slujba Domnului

Ortodoxie si traire

În slujba Domnului

Share

Dragostea pentru Dumnezeu vindecă de egocentrism și însingurare, ea împinge la căutare de frați și naște în noi iubire de semeni. Dragostea aceasta nu ne permite să fim leneși și neroditori. Adică faptele bune sunt o consecință a iubirii de Dumnezeu, de aceea cea mai mare poruncă din Scriptură este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată puterea, cu toată inima, cu tot cugetul și cu tot sufletul și pe aproapele nostru ca pe noi înșine.

Știm din Cartea Sfântă că Dumnezeu este sfânt, sfânt, sfânt. Dumnezeul acesta a zămislit în noi dorinţa după absolut, desăvârşire şi fericire. Tânjim după fericire, dar nu ne dăm seama că tânjim şi după sfinţenie.

Îmi plăcea când oamenii erau credincioși și urmau învățătura Bibliei. In cartea Exod (capitolul 23, versetele 1-19) sunt mai multe legi sau porunci date de Dumnezeu pentru popor, legi care privesc viaţa în comunitate, pentru o bună, frumoasă şi rodnică conveţuire: să nu răspândeşti zvonuri neadevărate; să nu te uneşti cu cel rău ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el, să nu te iei după mulţime ca să faci rău; să nu treci de partea celor mulţi ca să abaţi dreptatea; să nu părtineşti la judecată pe nimeni; dacă întâlneşti boul sau măgarul vrăjmaşului sau semenului rătăcit, să îl duci acasă, să-l ajuţi când îl vezi căzut sub povară; să nu primeşti daruri (mită) pentru că acestea sucesc hotărârile celor drepţi şi le orbesc ochii. Timp de șase ani să sameni pămâtul iar în al şaptelea an să-l laşi să se odihnească, iar din rodul lui să mănânce săracii şi fiarele de pe câmp. La fel să faci cu via şi cu livada. Timp de șase zile să-ţi faci lucrarea, dar în a șaptea să te odihneşti tu şi casa ta şi animalele tale, cinstindu-l pe Domnul. Să nu rostești numele altor dumnezei; numele lor să nu se audă ieşind din gura ta. De trei ori pe an să prăznuieşti sărbători în cinstea Domnului și cele dintâi roade să le închini Domnului. Pasajul continuă cu mai multe promisiuni pe care le face Dumnezeu poporului, dacă acesta va asculta glasul Lui şi va face tot ce-i va spune El: Dumnezeu va fi vrăjmaşul vrăjmaşilor lui, şi își va trimite  îngerul lui în ajutor, îi va binecuvânta pâinea și apele, și va depărta boala de la el.

Îmi amintesc de o tânără de 17 ani care era cu vitele pe deal și a fot omorâtă pe loc de trăsnet. A fost singurul copil la părinţi. Mama ei avea o crâşmă, iar după moartea fiicei a renunţat la crâşmă şi s-a pocăit. Mai tîrziu i-a murit şi soţul şi ea a devenit bunica mea vitregă. M-a iubit mult. Avem 7-8 ani şi mă căra în spate prin curte şi de la o casă la alta. Picioarele îmi ajungeau la pământ. Râdea şi mă căra în spate făcând pauze dese.

În clasele primare şi în liceu am avut o colegă care avea obiceiul să spună mereu: „vai să-mi ia dracu capu!”, și râdea. Ne-am revăzut mai târziu, când aveam peste treizeci de ani – ea era doctoriță în sat la baba, și atunci i-am zis serios:

– Puşa, tu chiar nu realizezi ce spui?

– Ce să fac, m-am obişnuit aşa! râdea ea.

După doi ani a murit de cancer la cap. La scurt timp după ea a murit şi soţul ei.

Mulţi tineri până în 40- 45 de ani au fost nevoiţi să plece în lumea largă. La început muncitorii calificaţi, apoi femeile, apoi tinerii cu studii au umplut Europa şi au plecat chiar mai departe pentru a-şi face o casă, un rost.

Alte tristeţi, alte necazuri. Parcă am ajuns imuni la suferinţă şi înstrăinare. Nora vecinei mele din copilărie a ajuns în Gibraltar, fiica unei verişoare în Sicilia, iar băiatul altei vecine, un bun prieten cu noi, a ajuns în Australia unde are o firmă de costrucții. Nepoți și cumnați sunt prin Anglia, Franţa, Italia, Germania, Spania şi America. Copiii lor învaţă limba, istoria şi georgrafia ţărilor respective, uitând limba română şi cultura din România. Neamul românesc le devine străin, construind o Europă unită şi o lume globalizată, alergând după binecuvântări materiale.

Dumnezeu lucrează în cei ce se încred în El și le dă după plăcerea Lui voința și înfăptuirea ca să fie fără prihană și curați copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care să strălucească ca niște lumini în lume ținând sus Cuvântul Vieții (Filipeni 2:14,15).

Ce mare har ca în umblarea noastră prin lume, prin ispitele haine, să avem înțelepciunea, puterea și voința să alegem lucrurile cu adevărat valoroase și să ne clădim viața nu cu paie, fân și trestie – plăceri deșarte de o clipă, ci cu aur, argint și pietre scumpe – valori morale autentice, care vor dăinui pentru veșnicie.

 

Florica Pop

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Editorialist Lumea Credintei. Autor al volumelor "Catehismul invierii. Un pelerinaj spre lumina" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2016), "Psihologia sfintilor" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2017), "Harta credintei. Meditatii catehetice pentru copii si adulti" (Editura Lumea credintei, Bucuresti, 2019). Colaborator la publicatii: "Lumea credintei", "Ariesul de Turda", "Adevarul de Cluj", "Scutul patriei".

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *