LOADING

Type to search

Smerenia ghiocelului

Ortodoxie si traire

Smerenia ghiocelului

Share

Câte-un pic abia perceptibil apoi unul câte unul stropi uşori se desprind şi cad pe pământul încă amorţit de strânsura aspră a iernii.

 

Descătuşaţi din legăturile de ghiaţă,copacii îşi întind crengile şi sorb cu nesaţ licoarea nepreţuită care se prelinge pe coaja îmbibată gata să plesnească în mii şi mii de muguri îndrăzneţi ,purtători de viaţă şi nemurire.

 

Plouă !

 

Sună apa în burlane de parcă trece o turmă de oi scuturându-şi tălăngile.

Lichenii căptuşesc trunchiurile curate ale copacilor cu verdele strălucitor al primăverii semn că iarna a trecut.

 

Cu caţaveica de hermelină udă leoarcă suie pieptiş băbuţa cea încruntată căci acolo,sus, o aşteaptă Nor-călător ca să plece împreună spre alte meleaguri .

 

Printre lăstarii golaşi străpungând voiniceşte pământul a ieşit un ghiocel.

 

Priveşte mirat în jur şi obosit de lumina care-i învăluie făptura firavă îşi lasă năsucul în jos şi adoarme în pătucul de frunze putrede.

 

Prea e mare lumea în care s-a născut şi n-o poate cuprinde nici cu privirea dar nici cu picioarele. Până acum a stat cuminte în cămara întunecoasă molfăindu-şi merindea pusă încă din vară în trăistuţa bulbucată. Dar de-acum ,gata!

 

Frunzele ca nişte scuturi se adună în jurul trupuşorului gingaş ca să-l apere de ploaia rece care-l scaldă fără contenire dar voinicelul nu se teme. Îi place cum se zbârleşte vântul în jurul tulpiniţei lui făcându-l să-şi legene căpuşorul delicat împodobit cu scufiţă albă.

 

Îşi sună tălănguţa ca să-l audă toţi şi să se trezească din somnul în care au stat câteva luni. El este cel dintâi vestitor al reînoirii pe el ,aşa mic şi neînsemnat cum este, l-a pus Dumnezeu să şadă la poarta Raiului ca un crainic de mare preţ.

Dus de mânuţă ,un alt voinicel păşeşte printre credincioşii îngenunchiaţi în biserică alături de mama sa.Înaintează nesigur  împiedicându-se la tot pasul atârnat de mâna care-l ţine.

Abia ieşit din cuibul casei părinteşti priveşte neîncrezător spre uriaşii care-i stau în cale şi-n ochişorii umeziţi de nelinişte se iţeşte deja dorul de cămara lui călduţă plină de lucruri familiare.

Dă s-o ia înapoi şi încearcă o cât de mare rezistenţă îi permite puţinătatea puterii lui de pui. Într-un sfârşit izbucneşte. La plânsul lui năvalnic şi sonor mama reacţionează şi-l ia în braţe.

Privită de sus parcă altfel arată lumea. Nu-i mai pare atât de mare iar mulţimea de capete îi oferă o multitudine de chipuri pentru contemplaţie.

Cele mai multe îi zâmbesc să-l încurajeze ,altele îşi văd de rugăciune şi la capătul călătoriei îl aşteaptă părintele cu potirul şi linguriţa .Intuieşte că ceva bun este pe cale să-i vină dar stă deocamdată în expectativă strângându şi buzişoarele în jurul gândului ce  se înfiripă în mintea iscoditoare : nu-i ca la mama acasă!

Se hotărăşte până la urmă să deschidă guriţa şi-L primeşte pe Hristos cu ochii aţintiţi la flacăruia tremurândă a lumânării.

A venit să-şi facă datoria de creştin şi să participe la comuniunea întru credinţă alături de ceilalţi ortodocşi mai vechi sau mai noi .

Se uită curios şi oarecum surprins în toate părţile derutat de noutatea experienţei pe care a încercat-o şi se întoarce spre limanul mângâierii în braţele mamei.

Afară printre ceilalţi prichindei e lumea lui.Se avântă vitejeşte cu pieptul înainte uitând că picioarele încă nu-l slujesc aşa cum trebuie. Dar voinţa se impune înaintea neputinţei şi mititelul câştigă ajutat de factorul surpriză şi obţine ce vrea  –  jucăria altuia .

Acesta a venit la biserică împreună cu sacoşa de maşinuţe şi tocmai le-a etalat pe bancă.  – Las-o, că-i a mea ! se repede el hotărât să-şi recupereze avutul, făcând o faţă pe cât poate el de fioroasă ca să-şi sperie adversarul.

Cel mic ,deloc impresionat de strădaniile spăimoase ale recentului posesor de permis auto îşi studiază imperturbabil “prada” întorcând-o cu roţile în sus. – Dă-o ,că mi-o strici ! ţipă ca din gură de şarpe, proprietarul parcului auto şi văzând că nu merge cu vorba “dulce”îşi face vânt să-l trântească pe impostor la pământ. Mama intervine la timp şi încasează ea la nivelul piciului furios lovitura destinată “hoţului”.

Celălalt ,pus la punct de mama sa ,îşi recuperează suspinând maşinuţa în timp ce vorbele vin şi trec pe lângă urechiuşele lui care nu vor să audă nimic altceva decât despre o eventuală compensaţie pentru faptul că cineva a atentat la spiritul lui de proprietate.

Mititelul pleacă legănat de braţele mamei uitându-se din când înapoi spre locul confruntării.

Deocmdată, grija lui imediată este foamea apoi somnul şi iar braţele mamei până când va ajunge şi el în situaţia de a-şi apăra “teritoriul”.

Vârsta lui este cea fericită – nu este nevoit să aleagă,nu-l obligă nimic din cele cu care adulţii sunt permanent asaltaţi,nu-i cere nimeni să respecte promisiuni ,nu-i dă nimeni sarcini de îndeplinit şi singurele lui oprelişti sunt:”nu acolo!;uff ! buf !au !.

Primeşte tot ce i se oferă cu inimioara lui deschisă ca o floare de ghiocel sub lumina blândă a soarelui.

“Să ştie duşmanii ce ştie el!”spun bătrânii referindu-se la inocenţa copilului .

Din păcate societatea (nu viaţa cum spunem de obicei) nu-l va ierta pentru puritatea cu care o osândeşte.

Căci ea amestecă şi toacă în maşina ei perfidă tot ce prinde nefăcând vreo deosebire între nevinovăţia copilului şi parşivenia omului învechit în rele.

Îl va expune mai întâi ca pe un bibelou împodobit după ultima creaţie a modei.

Apoi îi va lua pe rând toate darurile cu care l-a binecuvântat Dumnezeu înlocuindu-le cu falsuri şi surogate. Îi va robi apoi sufletul sufocându-l cu filozofia ei ,la modă şi ea ,aplatizându-l ,uniformizându-l pentru a fi mai uşor de manipulat şi de controlat.

Va trăi înconjurat de obiecte frumoase sau hidoase ,plin de libertăţile cu care îl momeşte lumea secularizată dar nu va fi niciodată fericit sau mulţumit.

Va exista mereu ceva nedefinit în fiinţa lui care nu-i va da pace până când va înţelege că viaţa lui nu-i cea pe care o doreşte Domnul şi care îl aşteaptă cu smerenia ghiocelului să se întoarcă la El.

 

Tudora Luca

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *