LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Timpul de pocainta

Share

„Cocorii un’ se duc când se duc?”
Unde se duce Timpul cand se duce? In ce se transforma secunda acesta in care sunt un om cum maine si nu mai sunt…
Ca ieri incepea Postul Mare cu emotiile primei saptamani si uite, curand vom incepe ultima saptamana…curand vom incepe a retrai patimile Mantuitorului…
Ploua sau poate nu ploua, e doar zapada transformata in apa curgand de pe acoperis, pe tabla balconului meu …dar zgomotul monoton al picaturilor ma face constienta la prezenta a Ceva in timpul meu…Niciodata nu suntem intreg singuri…pentru ca nu am putea duce singuratatea…
Totdeauna Dumnezeu vegheaza langa noi, chiar cand credem ca se retrage, El este alaturi uneori simplu spectator la viata noastra… simplu spectator din iubire…
Simt ca orice fac, Dumnezeu nu ma judeca si ma asteapta pana la capat: ca rad, ca plang, ca ma burzuluiesc pe lume, ca sunt apatica…Ca intr-o relatie de iubire desavarsita, Dumnezeu asteapta pana la capat, sperand in momentul in care imi pun capul pe pieptul Lui.
M-am intors din Rusia foarte obosita. De o saptamana zac fara sa pot face mai nimic.
Reusisem la racla Sfantului Serafim si la icoana Maicii Domnului Umilenie sa simt un pic de pace si bucurie…un pic de speranta, acel pic care te face sa mergi mai departe…Insa niciodata vrajmasul nu oboseste.Pacea o dobandisem sambata seara si ziua urmatoare, cam dupa 24 de ore ,cineva a pravalit peste mine piatra mormantului!
E greu sa te porti pe tine, in toata mizeria ta, privindu-te in ochii unui om, de a carui opinie iti pasa!
Si m-am pravalit iar, doar ca nu mai pot plange…porecla de „Baba plangacioasa” pusa de cei care m-au vazut plangand la sfinti si Maica Domnului, m-a facut sa ma gandesc ca Biserica nu este totdeauna locul in care iti poti manifesta  pocainta …pentru ca oamenii sunt foarte atenti unii la altii si mai putin poate, la ceea ce cu adevarat e important  acolo.
Este un duh rau al lumii, un duh al dezbinarii, al invrajbirii noastre, al celor dinauntru Bisericii.
Stam impreuna la Cina cea de Taina, impreuna ne cuminecam si totusi, ramane in inimile noastre, Iuda ranjind fericit!
Aseara cativa tineri postau pe internet un film cu doi oameni, din Martorii lui Iehova: o doamna in varsta  si un barbat intre doua varste.Invitau la intalnirile lor, batand la usi, si revoltati, tinerii, care au postat filmuletul, cereau o lege care sa le interzica sa vorbeasca despre credinta lor. Si musai sanctiuni!!!In numele unui Hristos care S-a rastignit pentru toti!Si daca au fost tineri care au vorbit despre libertatea credintei si au zis ca ne transformam in tortionari si devenim asemenea musulmanilor, au fost catalogati drept adversari ai credintei!!!
Tot aseara, un tanar, de varsta fiilor mei, in numele unui Hristos pe care eu nu-L recunosteam, mi-a servit o lectie despre falsa mea smerenie,recunostinta, respect si iubire filiala…
Si iar am inteles ca nu stiu nimic !
Plang pentru cativa tineri care sunt atei sau cred ca sunt atei.
Dar niste tineri minunati care fac toate faptele dreptei Credinte ale lui Hristos. Nu urasc, nu fura, muncesc cinstit fara sa ia plata salariatilor,nu curvesc,nu se drogheaza,nici nu fumeaza si nici nu beau, nasc copii si ii cresc,nu judeca pe nimeni, nici macar pe cei care cred intr-o Putere divina indiferent cum o numesc acestia. Isi vad de viata lor in care Dumnezeu Necunoscut,  despre care vorbea Pavel, le este modelul pe care ei Il urmeaza. Doar ca nu stiu!
Dar cred ca Dumnezeu nu-i va lasa asa! Cred ca iubirea Lui, cea care imi da libertatea ca azi sa nu-mi plec capul pe pieptul Lui, asteapta rabdatoare raspunsul lor de Iubire! Si cred ca ei vor raspunde chemarii lui Dumnezeu!In pofida tuturor piedicilor, impotriva fanatismului nostru religios, impotriva celor care au neobrazarea sa batjocoreasca o femei care plange in basmaua ei la icoane.
Cred…sper…cer…implor mila lui Dumnezeu pentru noi toti…
Si ma rog ca fiecare sa stie ca traieste deja un Timp de pocainta …ca fiecare sa stie ca …nu stim nimic … si daca traim sau murim ai Domnului sa fim, dupa cuvintele acestea:
„1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.
11. Căci scris este: „Viu sunt Eu! – zice Domnul – Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu”.
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.”(Epistola catre Romani cap 14)

Doina-Elena Dumitru

(amintiri-tarzii.blogspot.com)

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *