Tot ce vine de la Dumnezeu este bun

„Şi a văzut Domnul că este bună lumina”. (Facerea 1: 4)

Şi a văzut Domnul că este bine (Facerea 1: 10, 12, 18, 21, 25).

Fraţilor, de la Făcătorul nostru Cel Bun ies numai lucrări bune. Prin urmare, să tacă toţi cei care bîrfesc şi zic că de la El iese şi binele şi răul.

După fiecare minunată lucrare a Sa, Domnul însuşi a zis că este bună. El a zis de şase ori că ceea ce a lucrat este bun, iar a şaptea oară a rostit acelaşi cuvînt privind toată Zidirea în ansamblu: El a dat verdictul Lui dumnezeiesc asupra tuturor celor de El lucrate şi a zis că sînt „bune foarte” (Facerea 1: 31). Prin urmare, Domnul a rostit întru totul de şapte ori că cele aduse la fiinţă din voinţa Lui sînt bune.

Oare nu este ceva de mirare cînd auzim pe unii oameni venind cu hulitoarea afirmaţie protrivit căreia răul şi binele ar ieşi ambele de la Dumnezeu, în egală măsură?

Dar Domnul, ca şi cînd ar fi ştiut că asemena învinuiri se vor arunca asupra Lui, sau, mai bine zis, că asemenea huliri se vor arunca asupra Lui de-a lungul tuturor veacurilor, şi-a rostit apărarea mai dinainte, şi a rostit-o de şapte ori, pentru toate veacurile şi pentru toate generaţiile de oameni de pe pămînt.

Răul vine numai de la păcat, şi nici un păcat nu se află în Domnul. Prin urmare, Domnul nu poate fi nicicum sursa răului.

El Se numeşte Atotputernic tocmai pentru că El este puternic spre a lucra tot binele. Răi, preverşi şi vicleni sînt acei aşa-zişi pricepuţi în Scripturile Sfinte care zic că „Atotputernic” înseamnă tocmai aceasta, că Domnul poate să facă şi binele şi răul. Dumnezeu este însuşi izvorul a tot binele care nu este întunecat de nimic şi nimic nu poate ieşi de la El care să fie contrar binelui. Să cunoaştem, fraţilor, că aceia care grăiesc despre dualitatea lui Dumnezeu Care este Izvorul însuşi a tot binele, sînt ei înşişi nişte amestecături de bine şi de rău, nişte amestecături ale dualităţii. Dar să mai ştim că toţi cei care iubesc binele vor lupta pururea să urmeze Lui, contra aplecărilor lor rele şi păcătoase, şi că toţi cei care însetează după bine au în inima lor conştiinţa clară că Dumnezeu este pururea bun, niciodată altfel.

Proloagele de la Ohrida

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.