Verbul “a iubi”

Religia noastră constă în a iubi fără margini. Mai bine să ajungem în Rai prea devreme, decât deloc. Un rus credincios, Voinov, personaj inspirat din realitate, încuraja într-o carte veche pe fiecare om să nu se lase dezarmat. Să nu se lase cucerit de frică față de inamicul spiritual. Să nu se întristeze, să nu genereze ură. Curajul este arma fiecărui om, dar – fără armă – omul este zdrobit. Voinov numește curajul credință, așa cum mai târziu o va face peste ocean un pionier, Benjamin Franklin.

Și mai zice Voinov un lucru extrem de interesant, anume faptul că omul pierde iubirea doar atunci când fuge de orice formă de sacrificiu. Este ceea ce numim lașitate, dezertare, trădare. Atunci când lupta se termină înainte să înceapă, dacă treci în tabăra dușmanului. Un alt personaj real, Afraat, întărește aceste vorbe, în altă carte, din altă țară și din alte timpuri.

Iubirea este o promisiune că nu voi sfârși abandonat. Este memoria binefacerilor primite. Este memoria cuvintelor Lui, ca să nu uit de fericire[1]. Este memoria gustului Lui, ca să nu fiu neliniștit. Cheia fie o găsesc în iubirea Lui, fie nu o găsesc nicăieri.

A iubi înseamnă a avea răbdare, zice un teolog din Cipru. A iubi nu înseamnă a consuma mai mult, ci a zâmbi mai mult altora[2]. Există clar două abordări: a iubi și a nu iubi (a urî). Tocmai de aceea există două stări ale veșniciei, una plină de iubire, cealaltă lipsită total de ea.

În cadrul Săptămânii Altfel, treizeci de copii de la școala din localitate au venit la noi la biserică. Imaginea lor este definiția iubirii. Nu ai cum să nu îi iubești. Sunt atât de drăguți! Știu atât de multe și sunt atât de dornici să acumuleze! Sunt la vârsta inocenței (clasa a doua), încă nu au fost murdăriți de nimic.

Iubirea este descrierea cea mai exactă a lui Dumnezeu. Faptul că mă iubește înseamnă că mă protejează, că îmi oferă gratuit toate răspunsurile necesare. Cea mai mare trădare este ștergerea din memorie a iubirii[3]. Iubirea este siguranța veșniciei (nu mă neliniștesc, chiar dacă toate îmi merg pe dos).

Nu contează dacă locuiesc în Aukland sau în Caracas. Iubirea are aceeași chemare, este un verb (o acțiune în desfășurare) la fel de viu. Iar chemarea este aceasta: Să piară ura noastră! Un episcop rus este sigur că fără iubire nu există decât nebunie.

Cel ce caută această iubire nu mai este deloc dezorientat.

Marius MATEI

_________________

[1] Dmitri Merejkovki, Evanghelia necunoscută, Contemporanul, București, 2012, p. 67.

[2] Michel Meslin, Știința religiilor, Humanitas, București, 1993, p. 99.

[3] Miguel de Molinos, Ghid spiritual, Humanitas, București, 2006, p. 238.