Vindecare la apa Iordanului

Luni 5 martie 2012. În penultima dimineaţă a programului nostru în Ţara Sfântă, cu grupul de seniori din Bihor, am vizitat locul Botezului Domnului de lângă Ierihon şi ne-am scăldat în apa Iordanului. Aici e locul in care poporul ales a intrat în Ţara Făgăduinţei („Ce ţi-e ţie, Iordane, că te-ai întors înapoi?… De Faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob…”), aici e locul în care Sf. Prooroc Ilie s-a urcat la cer în carul de foc şi tot aici este locul în care Iisus Hristos a cerut să fie botezat cu apă, prefigurând Taina Botezului întru Duhul Sfânt.

Apa e rece (pe 1 martie, când am ajuns la Ierusalim, la Biserica Sfântului Mormânt… ningea!) şi tulbure (niciodată nu ţin minte să fi văzut apa Iordanului limpede, nici măcar în ziua de Bobotează, la minunea întorcerii cursului său din aval în amonte…). Dar chiar şi aşa, ne bucură micuţa procesiune în care preoţii din grup ne binecuvântează cu apă din albia sfinţită, acum 2000 de ani, prin atingerea de trupul Domnului!
Plecăm învioraţi şi la câteva minute distanţă de mers cu autocarul ajungem la Muntele Carantania, Muntele Ispitirii, parcurgând exact drumul Mântuitorului: „Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, s-a intors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, timp de 40 de zile, fiind ispitit de diavol…”. Urcând agale, numai ce-l văd pe baciul Ioan (Magui Ioan din Sacalasău-Bihor) că se opreşte mirat, privindu-şi mâna – o deschide, o închide, repetând gestul, parcă tot mai uluit…  Vin din urmă şi mă opresc, întrebând dacă pot ajuta. Cui îi stă mintea la ajutatul omenesc?! Baciul Gheorghe şi-a chemat fiica şi îi arată: poate mişca normal mâna dreaptă, ce pare pe deplin vindecată! Aşa, dintr-o dată, pe nesimţite, pe negândite…
Insist şi aflu povestea din spatele bolii vindecate prin credinţă: baciul Ioan Magui s-a înscris într-adevăr ultimul în acest pelerinaj, pentru că era prea slăbit după o operaţie suportată în urmă cu doar vreo 3 luni, dar şi având o teama că „s-a scormonit ” (s-a zvonit) că în Ţara Sfântă începe războiul! Până la urmă s-a hotărât să vină, numai cu gândul că trebuie să ajungă la Iordan. Fiica sa, doamna Szabo, povesteşte că o mătuşă, care a lucrat în Israel vreo 6 ani, s-a tămăduit şi ea de durere de picior doar făcând baie în Iordan! Aşa încât i-a sfătuit pe toţi să vină la Locurile Sfinte, iar baciul Ioan s-a mobilizat numai datorită acestei mărturii!
Acum un an, în 3 februarie 2011, soţia sa a murit brusc, după 50 de ani de căsnicie fericită! A murit în câteva secunde, la câţiva metri după ce lăsase în urmă poarta casei, mergând pe uliţă! Şocul a fost imens, baciul Ioan a plâns mult, l-a cuprins o durere mare şi de atunci nu şi-a mai putut folosi mâna dreaptă, care a început să-i tremure continuu! Acum fiind şi slăbit după operaţie, l-au luat copiii la ei peste iarnă şi ajunseseră să îi dea mâncarea cu lingura în gură, ca să nu se verse ciorba… Doctorii nu i-au dat de capăt, că nu era boală fizică, era boală pricinuită de o durere prea mare… Şi-a dorit mult să vină şi el la Iordan, să se tămăduiască, precum ruda aceasta a lui, şi până la urmă şi-a înfrânt şi teama de război!
Bucuria la Iordan a fost mare, chiar dacă apa a fost rece, şi „uite că acum, după o oră şi ceva, mă uit la mână şi nu-mi vine să cred! Uite aşa stăteau degetele adunate şi nu le puteam descleşta şi tremurau – şi uite acum!!!”. Râde fericit, mai urcă panta Muntelui Carantania şi iar se opreşte şi se uită la mâna sa! Sus, spre vârf, se întâlneşte cu domnul Valer Burca – organizatorul acestui grup din Bihor – şi cu mâna dreaptă îi strânge mâna, ferm, în semn de mulţumire! Oricâte ispite are un organizator de pelerinaje, când strânge o mâna tămăduită de Dumnezeu în Locurile Sfinte, gândeşte că Dumnezeu poate se va milostivi şi de el puţin şi-i va mai ierta din păcate… „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El!”.