Biserica Sfântul Nicolae „a Bătătorilor” – Ioannina, Grecia

Biserica Sfântul Nicolae „a Bătătorilor” se află pe țărmul nordic al lacului Pamvotida, în Ioannina, în apropiere de Limnopoula.

0000000bgnfxnf

Construită lângă drumul ce duce spre Perama și, în vechime, spre centrul regiunii Zagora și Kalpaki, BisericaSfântul Nicolae” a primit numele de „a Bătătorilor” deoarece acolo, începând cu luna mai și continuând toată vara, femeile din oraș își spălau cuverturile grele de iarnă, din lână, dar și covoarele în apa lacului Pamvotida. Le băteau pe pietre (plăci) cu „bătători”, niște unelte de lucru speciale pentru treaba aceasta. În zilele noastre, biserica s-a unit cu cimitirul și cu drumul foarte circulat, încât nimeni nu poate să-și imagineze peisajul acela vechi de până acum câteva decenii.

Nu se cunoaște anul când a fost construită prima dată această biserică, însă ea exista înainte de revolta lui Dionisie Filozoful(1611). Biserica a fost incendiată în anul 1820, în atacurile lui Hurşid Mehmed Pașa împotriva lui Ali Pașa și a rămas ruină până la reconstrucția ei din 1843.

Mărturii scrise despre biserica Bătătorilor

Mărturiile scrise menționează aşezământul ca paraclis și biserică de suburbie, care delimitează tranșeul lui Boemund. Acesta începea de la biserica Sfântul Nicolae „a Bătătorilor”, incluzând biserica „înăuntru fortăreței”, care se întindea până la cele mai extinse limite ale orașului Ioannina.

Panaghiotis Aravantinos, în „Cronografia Epirului” (1856), menționează biserica Sfântul Nicolae „a Bătătorilor” ca una dintre bisericile care a rezistat în fața diverselor catastrofe abătute asupra orașului, din timpul cuceririi de către turci (1430) și a evacuării creștinilor din cetat,e prin revoluția episcopului de Trikala, Dionisie Filozoful, în 1611.

Spiridon Lambros, în „Pagini din istoria Ioanninei”, menționează că în biserica aceasta au fost întemnițate 18 femei, împreună cu Kira Frosini (după cum a devenit cunoscută Eufrosina Vasiliou, n. trad): „Era seara zilei de 21 ianuarie 1801… Cele 18 femei au fost transportate spre țărmul lacului, dar neexistând barcagii în acel timp, au fost transportate în paraclisul Sfântului Nicolae unde au rămas întemnițate până la sfârșitul zilei următoare…”.

Rol istoric în eliberarea de sub stăpânirea otomană

Biserica a mai fost folosită și drept comandament al sulioților de către Notis Botsaris împotriva lui Ali Pașa, lucru care se adeverește și din inscripția de pe zidul bisericii. Biserica a ars atunci și a fost reconstruită de către Nousia (Ioannis) Hrisos, în martie 1843.

În această biserică s-a căsătorit ocrotitorul Ioaninei, Sfântul Gheorghe Noul Martir, cu soția sa Elena, după cum scrie Dimitrios Salamangas în cartea Sfântul Gheorghe, Noul Martir din Ioannina: „Așadar, în aceeași săptămână când au fost logodiți, fără multe formalități și întârzieri, în biserica Sfântul Nicolae „a Bătătorilor”, din afara orașului, într-o emoționantă așteptare a creștinilor care urmăreau Taina, din buzele aceluiași Părinte Nicolae care i-a logodit, se auzeau cuvintele extraordinare: «Se cunună robul lui Dumnezeu Gheorghe»…”

Cu puțin timp înaintea eliberării orașului, în 1912, în biserica Sfântul Nicolae se aduna armament adus pe lac. Se spunea că armamentul era transportat de ciobani, înfășurat în cojoacele lor. Sub pretextul reparației acoperișului, gineceul bisericii a fost placat cu lemn şi transformat într-un adevărat arsenal.

Patrimoniu de mare valoare

În această biserică se păstrează mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului. Racla din argint a fost lucrată în 1784 de către argintarul Nicolae Pontikis, din Kalavrita.

O binecuvântare aleasă o constituie, de asemenea, și Sfintele Moaște al Sfântului Gheorghe, Noul Martir din Ioannina, precum și Moaștele Sfinților Gheorghe, purtătorul de biruință, Chiric, Pantelimon și Trifon.

Demnă de admirat este catapeteasma bisericii, sculptată în lemn, în care există icoane contemporane, asemănătoare picturii interioare. Icoana mare a Sfinților Trei Ierarhi, aflată în partea stângă a catapetesmei, constituie lucrarea pictorului Teodosie din Ioannina.

Astăzi, biserica funcționează ca parohie și biserică de cimitir a orașului Ioannina.

Traducere și adaptare: Elisei Roncea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.