Catedrala Kazanskaia-Maica Domnului a mireselor

Mai înainte de a ajunge la Moscova, nu aveam de unde să ştiu că icoana Maicii Domnului de la Kazan reprezintă cel mai preţios dar de nuntă la ruşi, oferit mireselor în special. Iar aceasta de sute de ani. Îndată ce auzi pe vânzătorul vreunui magazin de obiecte bisericeşti din capitala rusă că-l blagosloveşte pe cumpărător: „Să vă trăiască finii! Mireasa să fie bucuroasă”! – să fii sigur că s-a mai vândut o Kazanskaia, că urmează o nuntă. Până la revoluţia bolşevică, în vastul imperiu de la răsărit se aflau peste zece milioane de icoane ale Maicii Domnului de la Kazan. Celebrei icoane, ajunsă în chip miraculos din Bizanţ în Rusia, cnejii şi ţarii ruşi i-au înălţat catedrale. Una dintre acestea stă de strajă în chiar vestita Piaţă Roşie. O recunoşti destul de uşor, fiind singura bijuterie roză de pe fundalul roşu al acestei pieţe…

Neobişnuitul parc din Piaţa Roşie

Oricine a avut ocazia să meargă la Moscova, mai înainte de 1990, de cum ajungea în Piaţa Roşie, pe partea stângă, zărea un părculeţ plin de verdeaţă, foarte aproape de celebrul magazin central GUM. „În nerândul lumii”, parcul încerca să ascundă două clădiri hidoase, cu pereţii netezi, fără ferestre, ce îl înconjurau din două laturi. Mulţi neavizaţi scriau în acele vremuri „tovarăşilor” Hruşciov, Andropov ori altor oficialităţi, ca pe locul parcului să fie ridicată o clădire care să mascheze cele două case oarbe. S-ar fi „închis” astfel, totodată, frumoasa piaţă. Puţini dintre moscoviţi mai aveau habar că acolo se aflase odinioară catedrala Maicii Domnului de la Kazan. „Înţelepţii” conducători sovietici cunoşteau însă bine lecţia „tătucului” Stalin, care, dărâmând catedrala, ce „deranja” paradele din Piaţa Roşie, nu a mai reuşit vreodată, oricât s-a străduit, să mai construiască ceva în acel loc. Ori de câte ori se începea turnarea vreunei fundaţii, se întâmplau lucruri stranii: mai toţi „tovarăşii” de pe şantier, activiştii, inginerii ori simplii constructori refuzau, încă din prima zi, să mai lucreze. „Din senin” aveau loc accidente deosebit de grave. Câţiva îndrăzneţi „au trecut în nefiinţă” cu acele ocazii, după cum sunau ra­poartele secrete ale ateiştilor din KGB. Astfel că Piaţa Roşie, într-un colţ, a rămas până în 1990, vrând – nevrând, verde…

Visul copilei din Kazan

Istoria zbuciumată a catedralei înălţate în cinstea icoanei Maicii Domnului Kazanskaia nu ar putea fi scrisă fără a aminti mai întâi de o copilă curată – Matroana. După un puternic incendiu, care a mistuit, în 1579, mai mult de jumătate din capitala tătarilor, Kazan, aflată de puţină vreme sub stăpânire rusească, Matroana, în vârstă de 9 ani, are un vis profetic: Maica Domnului îi porunceşte să meargă la arhiepiscopul cetăţii şi să dezgroape împreună icoana ei, tăinuită de mai multă vreme sub o clădire ruinată. Visul se repetă de trei ori. Fetiţa, venind cu părinţii la arhiepiscop, nu este crezută. Ba mai mult, Vlădica, întorcându-şi privirea, scârbit parcă de întâlnire, ia în derâdere spusele acesteia. Săpând însă, împreună cu părinţii ei, în locul arătat în vis, fetiţa descoperă plină de bucurie icoana Maicii Domnului. Arhiepiscopul se pocăieşte, iar icoana este aşezată în Biserica Sf. Nicolae, a smeritului preot Grigorie. Mai târziu, ea va ajunge în Catedrala Bunei Vestiri din Kazan. Încă din prima zi, Maica Domnului, prin sfânta sa icoană, tămăduieşte doi orbi. Vestea se răspândeşte rapid, orbii de mai înainte, Nikita şi Iosif, fiind cunoscuţi de mai toată plebea Kazanului. Preotul Grigorie, în chip minunat, ajunge Patriarh al Rusiei, punând acest fapt pe seama Maicii Domnului de la Kazan. Cât despre fetiţă, ea va deveni după câţiva ani stareţă a unei mănăstiri întemeiate de Ivan cel Groaznic pe locul descoperirii icoanei…

Stăpâna Moscovei

Întrucât, în anul 1612, Moscova este ocupată de polonezi, Patriarhul Ermoghen (fostul preot Grigorie), aflat în închisoare, rânduieşte trei zile de post pentru armată, poruncind ca icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan să fie adusă cnejilor Minin şi Pojarski, conducătorii oştirii ruse, spre îmbărbătare. Pojarski, fiind un cneaz deosebit de credincios, face cu această ocazie un legământ Maicii Domnului – că îi va înălţa o biserică în mijlocul Moscovei, dacă va ieşi biruitor. Cu icoana înaintea oştirilor lor, ortodocşii recuceresc Moscova. Din propria sa avere, Pojarski înalţă o biserică din lemn în Piaţa Roşie, în care aşază celebra icoană. Biserica va arde însă în puţină vreme. În 1638, el ridică o alta, din cărămidă. În evlavia poporului rus, Maica Domnului de la Kazan trece, din acele timpuri, drept protectoare a Moscovei. Icoana va rămâne aproa­pe două secole la Moscova. Două mari biruinţe i-au fost atribuite: cea din anul 1709, împotriva suedezilor, şi cea asupra lui Napoleon, din 1812. Petru cel Mare, în 1821, pentru celebrarea ultimei victorii, ridică icoana din catedrala din Piaţa Roşie, ducând-o la Sankt-Petersburg. Mulţi cercetători susţin că ar fi existat de fapt trei copii ­vechi ale icoanei. Una aflată la Kazan, o alta la Moscova, iar o treia la Sankt-Petersburg, originalul pierzându-se. Nici astăzi nu se ştie cu exactitate dacă icoana returnată Rusiei în 2004 de către Papa Ioan Paul al II‑lea şi aşezată la Kazan este cu adevărat una din cele trei, ori una din cele câteva milioane… În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Kazanskaia, pierdută în anul 1917, în timpul revoluţiei bolşevice, este „descoperită” şi purtată în procesiune de‑a lungul zidurilor Sankt-Petersburgului, asediat de germani. După război, icoana va dispărea însă din nou…

Maica Domnului a mireselor

Tatiana şi Nataşa, două credincioase moscovite, par de-a dreptul extaziate în faţa catedralei renăscute ca prin minune în inima Moscovei, în 1993. Refăcută după planurile ultimului arhitect ce a renovat-o mai înainte de demolare (1936), catedrala este deschisă până seara târziu. A fost prima biserică reconstruită în Moscova, după noaptea comunistă. „Molebne”, rugăciuni de mulţumire, de sănătate, de ajutor, şi nu în ultimul rând pentru căsătorie, se aud la fiecare ceas aici. Pe partea opusă catedralei, în diagonală, se află mausoleul lui Lenin. Tinerii căsătoriţi, pe vremea Uniunii Sovietice, în ziua cununiei lor, erau sfătuiţi să vină la mausoleul părintelui comunismului. Un coşmar pentru mulţi. Astăzi, Tatiana şi Nataşa văd adesea, precum la începutul veacului al 20-lea, mirese în alb ce vin să se roage în Catedrala Maicii Domnului Kazanskaia pentru trăinicia căsătoriei lor. Li se pare atât de fascinant încât se întreabă dacă nu cumva totul este un decor ireal…

Gheorghiţă CIOCIOI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.