Suntem fericiți cât timp suntem în creștere

Cormaia. Părintele Nicodim Sângeorzan ne primește cu căldură. Este un tânăr ascet, din pleiada marilor rodneni. Ucenic al unui sfânt în viață, părintele transmite o flacără, despre care mulți pelerini nu știau că există. Este atât de multă pace, încât nu am mai pleca. Este atât de mult oxigen, încât – în sfârșit – respirăm la potențial maxim. Smerenia părintelui ne pune pe gânduri pe noi, cei mândri din cale-afară. Prezența părintelui ne face ziua extrem de luminoasă. Douăzeci și șapte de maici robotesc prin acest paradis someșan. Liturghia de la Cormaia este o șansă acordată pelerinilor de a înțelege o fărâmă din marea taină a credinței.

Învățăm vechile lucruri în înnoirea lor. Nu există străini, ci doar oameni cu care încă nu ne-am împrietenit. Nu există dușmani, ci doar oameni pe care nu i-am iubit suficient. Nu există săraci, ci doar oameni față de care am fost prea puțin generoși. Nu există întuneric, ci doar lipsă a luminii. Omul este fericit atunci când este în creștere, când nu staționează, când înaintează în infinitul luminii. Ca să rămână fericit, omul trebuie să continue să crească spre desăvârșire, să nu considere că a crescut suficient.

Sfinții propovăduiesc un Dumnezeu al iubirii, Care nu refuză să fie iubit. Un Dumnezeu al fericirii, Care nu refuză să fericească. Un Dumnezeu al luminii, Care nu refuză să lumineze. Este un proces neîncetat de creștere, de dospire, de înaintare. Vecinul a plecat de acasă în călătorie și nu s-a mai întors. A făcut infarct și a fost dus direct la morgă, iar de acolo la capelă. A pornit în Marea Călătorie. Pentru acest traseu trebuie să ne pregătim, cu merinde de drum, cu echipament adecvat, ca să nu fim surprinși de ploaie fără umbrelă. Fiecare pelerinaj este o bucățică din această pregătire. Fiecare întâlnire cu duhovnicii este un indiciu că nu ne-am rătăcit.

Părintele Nicodim vorbește cu naturalețe despre sfinți, vrea să fie mereu în preajma lor, să nu rateze nici o sărbătoare a lor. A crescut în preajma lor și știe ce riscă să piardă. Deși exigent și meticulos, părintele degajă multă blândețe. Mesajul este extrem de credibil în fața unui trăitor. Fiecare liturghie ne ajută să creștem, ca să fim fericiți. Deși chinuit de o boală grea, părintele își duce suferința cu multă nădejde. Fiecare zi este un prilej de a înainta în bine, fără ca vreun necaz să ne distragă de la lucrare.

Un instalator este chemat să repare o instalație defectă, să îi prelungească valabilitatea sau să o înlocuiască. O florăreasă nu poate chemată în locul pompierilor, nici nu poți trimite medicii să pună faianță. Cam asta este legată confuzia legată de preoți, iar părintele Nicodim clarifică vocația prin exemplul personal. Chiar dacă mesajul deranjează, incomodează, tulbură, preotul transmite adevărul, fără să fie preocupat de audiență, ci de acuratețe, asemeni marelui Șaguna. Omul nu crește, deoarece caută soluții de amânare a morții, nu de dobândire a vieții veșnice.

Părintele Nicodim de la Cormaia este întruchiparea omului hotărât de a nu iubi pe altcineva, decât pe Dumnezeu*. Pentru care bucuria este revărsarea iubirii în suflet. Iubirea îl face să dorească ce dorește Creatorul. Părintele știe că Hristos Se descoperă doar la lumina faptelor bune, Este bucuros în suferință, deoarece gândul îndreptat spre Dumnezeu poate împlini aceasta. Iar bucuria este în creștere.

Marius MATEI
______________
*Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Editura IBMBOR, București, 2001, p. 204. Vezi și Hristache Popescu, Binele și răul față-n față, Editura H.P., București, 2011, p. 151.

 

2 – 3 IUNIE 2018 (sâmbătă-duminică), PELERINAJ la MĂNĂSTIRILE din JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.