Cerepiş, mănăstirea «Elveţiei de pe Iskăr»

O zăreşti ca prin vis, între două tuneluri din defileul Iskărului, de îndată ce treci de Mezdra. Smerită, ascunsă după crestele stâncoase ale Balcanilor. Meandrele râului, văile adânci şi pajiştile însorite dimprejurul vechii mănăstiri 
i-au ademenit, de-a lungul timpului, pe mulţi artişti şi scriitori pe aceste locuri…

Gura de rai de la Cerepiş

Clasicul literaturii bulgare Aleko Konstantinov (1863-1897), născut pe malul Dunării, la Sviştov, a numit defileul Iskărului “Elveţia bulgară”. Renumitul artist şi călător austriac Felix Kanitz (1829-1904), robit de frumuseţea peisajului de aici, îi va conscara acestuia pagini nemuritoare, lăsând posterităţii mai multe gravuri cu Cerepişul. Ivan Vazov (1850-1921) va dedica Iskărului un întreg ciclu poetic. Iar lista ar putea continua la nesfârşit…

Peşterile pustniceşti dimprejurul mănăstirii întregesc un peisaj de legendă, amintind de vremuri în care oamenii aveau obiceiuri cuminţi şi rânduieli astăzi uitate. Una dintre aceste peşteri mai păstrează şi acum numele ultimului schimnic care a locuit-o: sihăstria lui Serapion. În ea şi-a aflat sălaşul, de zeci de ani, o colonie de lilieci. Mii de lilieci, care o părăsesc doar noaptea, rotindu-se ameninţător prin defileu…

Peştera lui Şişman

Mănăstirea de pe Iskăr, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, nu a purtat, se pare, dintru început numele de astăzi. Mai multe legende dau mărturie că pe aceste locuri a avut loc ultima mare bătălie între ţarul Ivan Şişman (1371-1395) şi turci – stăpânitori, după 1393, ai Peninsulei Balcanice vreme de mai bine de 500 de ani. După înfrângerea ţarului, sceptrul, coroana şi tezaurul acestuia vor fi ascunse într-o peşteră – peştera lui Şişman, care dăinuie până în zilele noastre şi care a fost răscolită în nenumărate rânduri de căutătorii de comori. După această ultimă bătălie (amintită şi de Tipicul mănăstirii, din anul 1396, aflat în prezent la Muzeul de istorie bisericească de la Sofia), numele de Cerepiş îl va înlocui pe cel vechi, acum uitat. Mulţimea osemintelor celor ucişi în defileu impunea acest fapt, cerepiş tălmăcindu-se prin loc împânzit de cranii…

Legendele căutătorilor de aur

Entuziaştii căutători de comori nu s-au mărginit însă doar la peştera ţarului de la Târnovo. De zeci de ani, o veche peşteră din apropierea mănăstirii, în care se spune că Hristo Botev şi-a ascuns arhiva, banii şi steagul cetei sale, este „cercetată” regulat. Indiferent de anotimp. O altă legendă vorbeşte de doi luptători din ceata lui Botev care, ascunzându-se într-o grotă din defileu de teama turcilor, vor descoperi întâmplător că aceasta era plină cu aur. După ce închid cu străşnicie intrarea ei, se vor refugia în Valahia. Întorcându-se la Cerepiş, peste câţiva ani, nu vor mai afla urmă de peşteră. Nici de aur.

Şi cum folclorul nu este lipsit de mărturii contemporane, ziarele de la Sofia au scris, în mai multe rânduri, în anii trecuţi, despre un monah de la Cerepiş care, în urmă cu două decenii, a descoperit o grotă sub râul Iskăr. Evident, doldora de aur…

Pacea Balcanilor

Mănăstirea Cerepiş a fost refăcută în sec. al 17‑lea de către Sf. Pimen de la Zografu, vestit pictor şi cărturar, ce va ctitori zeci de biserici şi mănăstiri la sud de Dunăre în perioada robiei turceşti. Biserica mănăstirii îşi păstreză înfăţişarea sa originală de la 1612. Pictura acesteia, distrusă în bună parte de umezeală, datează de la 1840. Ea a fost realizată de către vestitul Ioanichie Papa Vitan, strălucit reprezentant al Şcolii de pictură de la Treavna, şi de Vasil Iliev din Debăr. În anii totalitarismul, în apropierea Mănăstirii Cerepiş şi-a aflat adăpostire Seminarul Teologic “Sf. Ioan de Rila” de la Sofia. Prin comparaţie cu clădirile mănăstirii, renovate în ultimii ani, uriaşele clădiri ale fostului seminar, rămase pustii de peste două decenii, se ruinează de la o zi la alta.

Muzeul de icoane şi cărţi vechi din mănăstire, slujbele în slavona bisericească, liniştea şi buna primire a monahilor de la Cerepiş (mănăstirea oferă cazare la preţuri modice) te vor îndemna, pelerinule, să revii neîntârziat pe aceste locuri. Ca un adevărat căutător de aur. Aurul curat al Credinţei!

Gheorghiţă CIOCIOI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.