Constantinopol Panachrantos. Mănăstirea Celei Preacurate

„Mii de creştini cântau psalmi în timp ce lucrau…La fiecare rând de zidire se  presăra un nou rând de moaşte”- iată o icoană vie, zugrăvită de un cronicar bizantin, din vremea înălţării vestitei Sfintei Sofia de la Constanti­nopol. Creştinii drept – măritori nu bănuiau  pe atunci că prigoana ereticilor o va întrece în cruzime pe cea păgână, născând noi şi noi sfinţi martiri…
La mănăstirea Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, moaştele Sf. Ştefan cel Tânăr au stat veacuri de-a rândul drept mărturie.

O soră nu ridică niciodată piatra asupra fratelui
Legat în lanţuri  şi bătut cu pietre de eretici, ieromonahul Ştefan părea, pe străzile Constantinopolului, asemenea unei trestii în bătaia vântului. Abia ieşise din închisoarea Pretorion. Slujise acolo ca într-o mănăstire, sărutând rănile sutelor de părinţi; unii cu ochii scoşi, alţii cu urechile ori mâinile tăiate şi cu bărbile rase – la porunca lui Constantin Copronim (741-775) –împăratul luptător împotriva sfintelor icoane. Sângele îi şiroia  pe trupul firav, însă el  îi privea iertător pe toţi cei care aruncau  ploaia de pietre asupră-i. Forul Bovis, unde era schingiuit, se afla la  doar câţiva paşi de mănăstirea Monokioniu, în care vieţuia sora sa. Cineva, deodată, ca să-i facă pe plac împăratului, a cerut ca el să fie dus în faţa mănăstirii. Mii de glasuri eretice strigau în cor: „Să iasă sora lui afară şi să arunce cu pietre în Ştefan! Să o vedem crăpându-i capul  lui cu pietre”.Au spart porţile, căutân­d-o peste tot, fără să o afle. Sora lui fugise, anunţată mai dinainte de o călugăriţă. Zdrobindu-i-se capul, îşi dă astfel duhul său, trupul lui gol fiind târât de cai prin cetate.

Comoara  de la  Panachrantos
Moaştele Sf. Ştefan cel Tânăr, timp de secole, vor fi comoara nepreţuită a mănăstirii Celei Preacurate, ce se afla în apropierea vestitei  biserici a Sf. Apostoli, nu departe de locul  martiriului său. De aici plecau întăriţi în credinţă  toţi pelerinii ce veneau să se închine. Puterea ce izvora din moaştele lui sfinte vindeca pe cei îndrăciţi şi întorcea pe eretici la dreapta credinţă .Astfel că faima acestei mănăstiri se răspândise pretutindeni…
Lângă biserica închinată Celei Preacura­te, ridicată în vremea lui Leon cel Înţelept de către conducătorul flotei bizantine, Constantin Lips,  şi sfinţită în anul 907, împărăteasa Teodora, soţia lui Mihail VIII Paleo­logul (1261-1282), va construi o alta, închinată Sf. Ioan Botezătorul. Aici, în preajma moaştelor Sf. Ştefan cel Tânăr, sub lespezi frumos împodobite, îşi vor afla odihna peste 30 de împăraţi şi împărătese bizantine cu familiile lor. Amintim pe Teodora, Andronic al 2-lea şi pe Sf. Eudoxia. De hramul principal al mănăstirii – Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) –  locaşul  se umplea de strălucire.  Împăratul cu familia sa luau parte în acea zi la Sf. Liturghie.
Tot în acest locaş se mai aflau  şi moaş­­te­le Sf. Irina – o sfântă necunoscută, a că­rei raclă deschi­să, din marmură, a fost desco­perită în timpul să­păturilor efec­tuate în 1929, de către renumitul cercetător The­o­dor Ma­kri­dis. După  Tipi­cul mă­năstirii, întoc­mit de Teodora, s-au pu­‑tut identifica mai multe morminte. A fost descoperită  de ase­menea o icoană  a Sf. Eudoxia, lucrată în mozaic, aflată astăzi la Muzeul de antichităţi din Istanbul. Se ştie, tot  din Tipic, că la Panachrantos vieţuiau 50 de monahii, dintre care 30 slujeau  permanent în biserică, de 7 ori pe zi, iar 20 se aflau la diferite ascultări.

Feneri Isa Camii
Numele actual al mănăstirii – Feneri Isa Camii – se datorează lui  Iusuf Feneri, genera­lul sufist  care a transformat  Panachran­tos în moschee, la puţină vreme de la căderea Constantinopolului sub turci. În anul 1622, cele două biserici ale mănăstirii sunt cuprin­se de un puternic incendiu, suferind apoi multiple transformări. După un alt mare incendiu, de data aceasta în 1917, mănăstirea va rămâne în ruine pentru mai mulţi ani. În acest răstimp se desfăşoară fructuoasele săpături arheologice amintite mai sus. Ea va fi restaurată, începând cu 1960; în exterior, de către Institutul Bizantin din Boston, iar în interior de către restauratori turci. Despre faima ei de odinioară  au scris mulţi cronicari. Amintim doar pe Nichifor Gregoras şi George Sphrantzes. Privind la  mulţimea închinătorilor ce soseau necontenit la Pana­chrantos, un pelerin rus anonim din sec 15 îşi  însemnează: „Moaştele acestui sfânt (Şte­fan) se vede că întăresc foarte mult în credinţă pe creştini”.
Situat în apropierea pieţei Aksaray (Fo­rum Bovis), din centrul Istanbulului, locaşul închinat odinioară Maicii Preacurate n-ar trebui dat uitării…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.